Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru rid

RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. – Din fr. ride.
RID, riduri, s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț. – Din fr. ride.
RID, riduri, s. n. (Mai ales la pl.) Încrețitură a pielii obrazului; zbîrcitură. Față plină de riduri.
rid s. n., pl. ríduri
rid s. n., pl. ríduri
RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbârcitură, (pop.) zbârceală, zbârci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)
RID s.n. (De obicei la pl.) Încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].
RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)
RID ~uri n. mai ales la pl. Încrețitură pe suprafața pielii (mai ales pe față); creț; zbârcitură; cută; dungă. /<fr. ride
RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)
rid de dragaj, (engl.= groove marks) urmă liniară continuă, generată de un obiect transportat de un curent de apă pe supr. slab coezivă a unui sediment lutitic.
RID (< fr.) s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț, determinată de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot apărea de timpuriu, fiind legate de mimica feței (care imprimă o activitate specifică mușchilor faciali) și r. de îmbătrânire, care apar îndeosebi după 50 de ani, ca urmare a slăbirii rezistenței pielii.

Rid dex online | sinonim

Rid definitie

Intrare: rid
rid substantiv neutru