rezultativ definitie

6 definiții pentru rezultativ

REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.
rezultatív adj. m., pl. rezultatívi; f. sg. rezultatívă, pl. rezultatíve
REZULTATÍV, -Ă adj. (Rar) Care rezultă, care dă sau care aduce un rezultat. [Cf. fr. résultatif].
REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif)
rezultatív, -ă adj. Care aduce un bun rezultat ◊ „De altfel, majoritatea pugiliștilor sovietici au vădit înclinații către un stil de box clasic și foarte rezultativ (8 semifinaliști, 6 finaliști, 5 campioni).” Sc. 16 XI 70 p. 3 (din rezultat; cf. fr. résultatif, rus. rezultativnâi; I. Iordan în SCL 2/60 p. 183184, 3/63 p. 310; DN3)

rezultativ dex

Intrare: rezultativ
rezultativ adjectiv