rezidire definitie

2 intrări

14 definiții pentru rezidire

REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re1- + zidi.
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou.
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi; zidire din nou. Rezidirea unui cuptor.
rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă
rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri
rezidí vb. zidi
rezidíre s. f. zidire
REZIDÍ vb. a reclădi, a reconstrui, a reînălța, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)
REZIDÍRE s. reclădire, reconstrucție, reconstruire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.)
REZIDI vb. a reclădi, a reconstrui, a reînălța, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)
REZIDIRE s. reclădire, reconstrucție, reconstruire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.)

rezidire dex

Intrare: rezidi
rezidi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rezidire
rezidire substantiv feminin