REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re1- + zidi.

REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou.

REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi; zidire din nou. Rezidirea unui cuptor.

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidí vb. zidi

rezidíre s. f. zidire

REZIDÍ vb. a reclădi, a reconstrui, a reînălța, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)

REZIDÍRE s. reclădire, reconstrucție, reconstruire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.)

REZIDI vb. a reclădi, a reconstrui, a reînălța, (rar) a reedifica. (A ~ din temelii o casă.)

REZIDIRE s. reclădire, reconstrucție, reconstruire, (rar) reedificare. (~ din temelii a casei.)