Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru rezidențial

REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.
rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále
rezidențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. rezidențiáli; f. sg. rezidențiálă, pl. rezidențiále
REZIDENȚIÁL, -Ă adj. De reședință, al rezidentului. ♦ Rezervat rezidenților diplomatici; ocupat de rezidenți diplomatici. [Pron. -ți-al. / cf. it. rezidenziale, fr. résidentiel, engl. residential].
REZIDENȚIÁL, -Ă adj. de rezidență (I, 1). ◊ rezervat rezidenților diplomatici. (< fr. résidentiel, it. residenziale)
REZIDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de rezidenți; propriu rezidenților. [G.-D. -ți-al] /<fr. résidentiel, it. residenziale
rezidențial adj. (în expr. cartier rezidențial) în care există în principal case de locuit (nu și magazine, clădiri de birouri șamd). Cf. engl. residential, fr. résidentiel

rezidențial definitie

rezidențial dex

Intrare: rezidențial
rezidențial adjectiv
  • silabisire: -ți-al