REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. rezidențiáli; f. sg. rezidențiálă, pl. rezidențiále

REZIDENȚIÁL, -Ă adj. De reședință, al rezidentului. ♦ Rezervat rezidenților diplomatici; ocupat de rezidenți diplomatici. [Pron. -ți-al. / cf. it. rezidenziale, fr. résidentiel, engl. residential].

REZIDENȚIÁL, -Ă adj. de rezidență (I, 1). ◊ rezervat rezidenților diplomatici. (< fr. résidentiel, it. residenziale)

REZIDENȚIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de rezidenți; propriu rezidenților. [G.-D. -ți-al] /<fr. résidentiel, it. residenziale

rezidențial adj. (în expr. cartier rezidențial) în care există în principal case de locuit (nu și magazine, clădiri de birouri șamd). Cf. engl. residential, fr. résidentiel