REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.