revizuire definitie

2 intrări

24 definiții pentru revizuire

REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a modifica, perfecționa sau rectifica; a reexamina, a revedea, a controla. Trebuie să revizuim calculele, punct cu punct. BARANGA, I. 180. Aproape toate concluziile lui sînt de revizuit. C. PETRESCU, R. DR. 310.
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui. 1. Reexaminare, control. Revizuirea și repararea întregului parc de mașini și tractoare din S.M.T. și gospodăriile agricole de stat. 2. Modificare. Mai ales e admirabil caracterizat programul lui Farfuridi prin frazele din urmă, unde cere revizuirea constituției, însă cu condiția să nu se schimbe nimica. GHEREA, ST. CR. I 350.
revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă
revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri
revizuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. revizuiáscă
revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri
REVIZUÍ vb. v. verifica.
REVIZUÍRE s. 1. v. verificare. 2. controlare, verificare. (~ unui calcul.) 3. revedere, revizie. (~ unui text.)
REVIZUÍ vb. IV. tr. A revedea, a cerceta din nou; a reexamina, a controla pentru a modifica ceva. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. réviser, lat. revisere].
REVIZUÍRE s.f. 1. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală în baza unor probe descoperite ulterior. [< revizui].
REVIZUÍ vb. tr. a revedea, a cerceta, a examina din nou; a controla. (după fr. réviser)
REVIZUÍRE s. f. 1. acțiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior. (< revizui)
A REVIZUÍ ~iésc tranz. A cerceta din nou; a verifica încă o dată; a revedea; a reexamina. ~ un cont. / fr. réviser
REVIZUÍRE ~i f. 1) v. a revizui. 2) jur. Cale de atac pentru anularea unei decizii judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. /v. a revizui
revizuì v. a cerceta din nou; a revizui conturile.
revizuire f. acțiunea prin care se revizuește: revizuirea Constituțiunii; 2. se zice de conturile publice supuse la cercetarea unei autorități; 3. acțiunea de a supune o judecată la o nouă autoritate. V. reviziune.
*revizuĭésc v. tr. (rus. revizovátĭ). Revăd, fac revizie, inspectez.
*revizuire f. Acțiunea de a revizui, reviziune, cercetare a doŭa oară și modificare: revizuirea unuĭ proces, uneĭ legĭ.
REVIZUI vb. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
REVIZUIRE s. 1. cercetare, control, revizie, verificare, (înv.) teorie, teorisire. (~ tuturor scriptelor financiare.) 2. controlare, verificare. (~ unui calcul.) 3. revedere, revizie. (~ unui text.)

revizuire dex

Intrare: revizui
revizui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: revizuire
revizuire substantiv feminin