REVÉNT s. n. Plantă erbacee (originară din Tibet) cu frunze mari și flori mici verzui, a cărei rădăcină, foarte amară la gust, se întrebuințează în medicină ca purgativ (Rheum officinale); rubarbă. Levant și revent e o tufușoară ce o cunosc puțin sătenii. ȘEZ. XV 56. ♦ Purgativ extras din rădăcina acestei plante. Acum îi dai o linguriță de revent și mîine... o să vedem. VLAHUȚĂ, la CADE.