Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru retrograd

RETROGR├üD, -─é, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinz├ónd s─â readuc─â st─ârile de lucruri din trecut; reac╚Ťionar. ÔÖŽ (Despre idei, concep╚Ťii) Contrar progresului, ├«nvechit. 2. Care merge ├«n sens invers dec├ót cel ini╚Ťial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mi╚Öcarea aparent─â a a╚Ötrilor) Care merge ├«n. direc╚Ťia opus─â mi╚Öc─ârii majorit─â╚Ťii corpurilor cere╚Öti. ÔÇô Din fr. r├ętrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
RETROGR├üD, -─é, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinz├ónd s─â readuc─â st─ârile de lucruri din trecut; reac╚Ťionar. ÔÖŽ (Despre idei, concep╚Ťii) Contrar progresului, ├«nvechit. 2. Care merge ├«n sens invers dec├ót cel ini╚Ťial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mi╚Öcarea aparent─â a a╚Ötrilor) Care merge ├«n direc╚Ťia opus─â mi╚Öc─ârii Soarelui. ÔÇô Din fr. r├ętrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
RETROGR├üD, -─é, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre persoane) Care se opune progresului, tinz├«nd s─â readuc─â starea de lucruri din trecut; reac╚Ťionar; (despre idei, concep╚Ťii etc.) contrar progresului, ├«nvechit. [Reac╚Ťionarii] au sl─âb─âciunea absurd─â ╚Öi retrograd─â de a crede ╚Öi prop─âvedui c─â instrumentul cu care s-ar putea c├«nta rom├«ne╚Öte este bun, dar c─â me╚Öterii nu s├«nt vrednici. RUSSO, S. 75. ÔŚŐ (Substantivat) Dup─â ce dete m├«na cu toate partidele pe care le tr─âd─â una dup─â alta, se dete cu cei mai ├«nfoca╚Ťi retrograzi. BOLINTINEANU, O. 444. 2. Care merge ├«napoi; care merge din prezent spre trecut. Memoria b─âtr├«nilor este de obicei retrograd─â. 3. (Astron.; despre corpurile cere╚Öti sau despre mi╚Öcarea lor) Care merge ├«n direc╚Ťie opus─â mi╚Öc─ârii soarelui, de la r─âs─ârit la apus.
retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde
retrográd adj. m. (sil. -tro-grad), pl. retrográzi; f. sg. retrográdă, pl. retrográde
METAMORFISM RETROGRÁD s. v. diaftoreză.
RETROGR├üD adj., s. 1. adj. ├«napoiat, reac╚Ťionar. (O concep╚Ťie ~.) 2. s., adj. (├«nv.) tombater─â. (Un ~ ├«nr─âit.) 3. adj. v. dep─â╚Öit.
Retrograd Ôëá progresist
RETROGR├üD, -─é adj. 1. Opus progresului; reac╚Ťionar. 2. Care merge ├«napoi. 3. (Despre a╚Ötri sau despre mi╚Öcarea lor) Care se mi╚Öc─â ├«n direc╚Ťia opus─â mi╚Öc─ârii Soarelui. [< fr. r├ętrograde, cf. lat. retrogradus < lat. retro ÔÇô ├«napoi, gradus ÔÇô mers].
RETROGR├üD, -─é adj. 1. care se opune progresului; reac╚Ťionar. 2. (despre idei, concep╚Ťii) contrar progresului, ├«nvechit. ÔÖŽ amnezie ~─â = form─â de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre a╚Ötri ╚Öi mi╚Öcarea lor) care se deplaseaz─â ├«n direc╚Ťia opus─â mi╚Öc─ârii Soarelui. (< fr. r├ętrograde, lat. retrogradus)
RETROGR├üD ~d─â (~zi, ~de) 1) Care se opune progresului, sus╚Ťin├ónd o etap─â precedent─â; opus progresului. O concep╚Ťie ~d─â. 2) (despre corpuri cere╚Öti) Care se mi╚Öc─â ├«n direc╚Ťie opus─â mi╚Öc─ârii Soarelui. /<fr. r├ętrograde, lat. retrogradus
retrograd a. 1. care pășește îndărăt: mers retrograd; 2. fig. care caută a restabili lucruri învechite: spirit retrograd.
*retrogr├íd, -─â adj. (lat. retrogradus, d. retro, ├«napo─ş [V. ├«nd─âr─ât] ╚Öi gradus, pas. V. grad). Care merge ├«napo─ş: mers retrograd. Fig. Care se opune progresulu─ş: om, spirit retrograd. S. m. ╚Öi f. Un retrograd.
METAMORFISM RETROGRAD s. (GEOL.) diaftorez─â, retrometamorfism.
RETROGRAD adj., s. 1. adj. ├«napoiat, reac╚Ťionar. (O concep╚Ťie ~.) 2. s., adj. (├«nv.) tombater─â. (Un ~ ├«nr─âit.) 3. adj. dep─â╚Öit, ├«nvechit, perimat. (O mentalitate ~.)

Retrograd dex online | sinonim

Retrograd definitie

Intrare: retrograd
retrograd adjectiv
  • silabisire: -tro-grad