retragere definitie

2 intrări

29 definiții pentru retragere

RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ Refl. A ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Re1- + trage (după fr. retirer).
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor mai înapoi, pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. Tata și-a retras atent piciorul beteag – să nu le calce. SAHIA, N. 61. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru din locul unde fusese pus (dat pentru a fi păstrat sau cu alt scop). A retrage o sumă de bani de la bancă. A-și retrage actele de la școală. ♦ Refl. A ieși dintr-o instituție, dintr-o organizație în care ai fost înscris, dintr-o funcție; a renunța la... Cununară pe tineri, iar bătrînii se retraseră de la domnie. RETEGANUL, P. I 42. Obosit de atîta carieră, s-a retras cu o pensioară de treizeci de lei. CARAGIALE, O. II 228. 2. Refl. A merge înapoi, a se îndepărta. Cîinele se apropia cîțiva pași, se retrăgea, privea îndărăt distanța, pînă la gard, neîncrezător. C. PETRESCU, Î. II 93. ◊ Fig. Dar vremea aceea se retrăgea tot mai departe dinaintea lui. VLAHUȚĂ, N. 13. ♦ (Despre armate) A da înapoi din fața dușmanului. Acum știm precis că inamicul s-a retras pe celălalt mal, deluros. CAMIL PETRESCU, U. N. 299. Să se retragă dinaintea unei cetățui de nimică, ei, care au apărat cetatea Vienii! ALECSANDRI, T. II 36. ♦ A se duce într-o parte, a se da deoparte. Toată lumea se retrăsese de la fereastră. DUMITRIU, N. 111. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. Și amîndoi bătrînii deoparte s-au retras. ALECSANDRI, P. III 226. ♦ A părăsi un loc, o casă, o încăpere; a pleca. Cînd i se păru mai priincios dădu bună seara și se retrase. CĂLINESCU, E. O. I 52. Ana se retrase și închise ușa în urma sa. SLAVICI, O. I 146. Leșii s-o retras din Ieși. ALECSANDRI, T. II 11. ◊ (Poetic) Razele lui lunecă pe fața apei și se retrag, lăstnd lumea în stăpînirea nopții. ALECSANDRI, O. P. 291. ♦ A se izola evitînd societatea. Mai am o altă casă la țară, unde mă retrag în cursul anului să lucrez. SAHIA, U. R.S.S. 192. Ea părea că încă mai mult se retrăsese din lume. NEGRUZZI, S. I 47. 3. Tranz. Fig. A nu mai susține (o părere), a reveni (asupra celor spuse anterior); a retracta. Grăbește căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie (după o inundație).
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. 1. Dare înapoi, îndepărtare. Bătrînul... avu o mișcare de retragere. SADOVEANU, E. 171. ♦ Părăsire a pozițiilor de către o armată în fața dușmanului. Războiul ăsta a cunoscut ceea ce se numește retragerea strategică. CAMIL PETRESCU, U. N. 329. Ai uitat de noaptea retragerii de pe front? SAHIA, N. 77. ◊ Expr. A bate în retragere v. bate (III 2). ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută (seara) cu făclii aprinse. 2. Ieșire, plecare dintr-o funcție, dintr-un post, renunțare la o îndeletnicire. Mărturisesc că retragerea arendașului de pe moșie mă pune într-o stare... ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Ofițer în retragere = ofițer care, din cauza vîrstei înaintate sau a unei invalidități, a ieșit din cadrele active ale armatei (și nu mai face parte nici din cadrele de rezervă). 3. Izolare de lume. Această mînăstire istorică a fost nu numai un loc de retragere și de rugăciune pentru cei cuvioși, ci și o cetate de pază și de ocrotire în zile de primejdie. VLAHUȚĂ, R. P. 88. ♦ Starea celui care s-a izolat de lume, care trăiește retras. Mă aflam, duminica trecută, într-o plăcută retragere rurală. SADOVEANU, E. 5. ♦ Locul unde se izolează cineva, unde trăiește retras; refugiu. La 1872... în încîntătoarea sa retragere de la Mircești, poetul petrece în amintirea sa aceste fapte. SADOVEANU, E. 59.
retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás
retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri
retráge vb. (sil. -tra-) trage
retrágere s. f. (sil. -tra-) tragere
RETRÁGE vb. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din fața inamicului.) 2. v. pleca. 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. v. scoate.
RETRÁGE vb. v. retracta.
RETRÁGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)
A se retrage ≠ a avansa, a înainta
RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer].
RETRÁGERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în retragere = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei. ♦ Refugiu. 2. (Arhit.) Denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. [< retrage].
RETRÁGE vb. I. tr. a trage înapoi. ◊ a lua înapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului. 2. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)
RETRÁGERE s. f. 1. acțiunea de a (se) retrage. ♦ ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda. ◊ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. (< retrage)
A RETRÁGE retrág tranz. 1) A face să se retragă. 2) A mișca înapoi. ~ mâna. 3) A lua înapoi. A-și ~ actele. 4) A renunța de a mai prezenta; a înceta de a mai înainta. A-și ~ candidatura. 5) (opinii împărtășite anterior) A înceta de a susține ca nefiind drept; a retracta. /re- + a trage
A SE RETRÁGE mă retrág intranz. 1) A se întoarce, mergând spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce într-o parte. 3) A pleca, părăsind un loc. 4) (despre armate) A da înapoi în fața inamicului. 5) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție. 6) A se depărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se pustnici; a se închide; a se izola. ~ la țară. 7) (despre ape) A reintra în albie (după revărsare). 8) (despre mare) A fi în reflux. /re- + a trage
RETRÁGERE ~i f. 1) v. A RETRAGE și A SE RETRAGE. 2) Operație de luptă, constând în cedarea unui teren, pentru păstrarea forțelor și ocuparea unei poziții mai avantajoase. * A bate în ~ a) a începe cedarea pozițiilor ocupate anterior; b) a renunța la cele susținute anterior. /v. a (se) retrage
retrage v. 1. a trage la sine: a retrage mâna; 2. a face să iasă: a retrage un copil dela școală; 3. a se deszice: a-și retrage vorba; 4. a se duce, a pleca: s’a retras din serviciu; 5. a se trage la o parte: a se retrage în vieața privată.
retragere f. 1. acțiunea de a (se) retrage; 2. mișcare de înapoiere a unei armate înaintea dușmanului; 3. semnul de intrare a soldaților la ore anumite: a suna retragerea; 4. starea unei persoane retrasă din afaceri, din lume: a trăi in retragere; 5. locul unde se retrage cineva.
*retrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. rétraho, -tráhere. V. trag). Trag înapoĭ: a retrage mîna. Scot din locu unde era saŭ chem înapoĭ: a retrage un copil din (saŭ: de la) școală, o trupă din luptă. Retractez, cer scuze: a retrage o insultă. V. refl. ĭes, plec, mă duc: a te retrage din școală, din societate, din funcțiune, în singurătate.
*retrágere f. (d. retrag; fr. retraite). Acțiunea de a se retrage: ora retrageriĭ a sunat. Mersu înapoĭ a uneĭ trupe învinse: dușmanu e în plină retragere. Obligațiunea soldaților de a se înturna la cazarmă la ora anumită. Semnalu care anunță această oră: sună retragerea. Starea uneĭ persoane retrase din serviciŭ, din afacerĭ saŭ din lume: ofițer în retragere. Locu unde trăĭeștĭ retras: o liniștită retragere. Retragere cu torțe, procesiune militară cu muzică făcută seara în zilele de paradă și iluminațiune. A bate în retragere (fr. battre en retraite), a te retrage în fața dușmanuluĭ. V. retiradă.
retrage vb. v. RETRACTA.
RETRAGE vb. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din fața inamicului.) 2. a pleca. (Vă rog să-mi permiteți să mă ~.) 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.)
RETRAGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)
a se retrage cu torțe expr. (intl.) a fi prins de poliție, a fi arestat.

retragere dex

Intrare: retrage
retrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: -tra-
Intrare: retragere
retragere substantiv feminin
  • silabisire: -tra-