Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru retoric─â

RET├ôRIC, -─é, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin m─âiestria argumenta╚Ťiei, frumuse╚Ťea stilului ╚Öi a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajut─â la ├«nsu╚Öirea acestei arte. ÔŚŐ Figur─â retoric─â = form─â expresiv─â a vorbirii, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â vigoare ╚Öi caracter sugestiv. ÔÖŽ (Peior.) Declama╚Ťie emfatic─â, elocven╚Ť─â ampl─â ╚Öi afectat─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (├«nv.) rit├│ric─â s. f.] ÔÇô Din (1) ngr. rit├│riki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rh├ętorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rh├ętorique, gr. ritorik├│s.
RITÓRICĂ s. f. v. retorică.
RET├ôRIC, -─é, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de juste╚Ťea ideilor expuse printr-o argumenta╚Ťie bogat─â, riguroas─â, pus─â ├«n valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajut─â la ├«nsu╚Öirea acestei arte. ÔŚŐ Figur─â retoric─â = form─â expresiv─â a vorbirii, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â vigoare ╚Öi caracter sugestiv. ÔÖŽ (Peior.) Declama╚Ťie emfatic─â, elocven╚Ť─â ampl─â ╚Öi afectat─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (├«nv.) rit├│ric─â s. f.] ÔÇô Din (1) ngr. rit├│riki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rh├ętorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rh├ętorique, ngr. ritorik├│s, germ. rhetorisch.
RITÓRICĂ s. f. v. retorică.
RET├ôRIC, -─é, retorici, -e, adj. De retor; privitor la retoric─â, de retoric─â. Nu se nasc glorii pe strad─â ╚Öi la u╚Öa cafenelii? N-avem oameni ce se lupt─â cu retoricele suli╚Ťi ├Än aplauzele grele a canaliei de uli╚Ťi? EMINESCU, O. I 150.
RET├ôRIC─é s. f. Arta de a vorbi frumos; ansamblul regulilor care ajut─â la ├«nsu╚Öirea acestei arte. V. oratorie. Coconi ├«mbr─âca╚Ťi ├«n catifele deprindeau retorica cu z├«mbete fine ╚Öi gesticula╚Ťii alese. SADOVEANU, O. VI 411. ÔŚŐ Figur─â de retoric─â = form─â expresiv─â a vorbirii, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├«ndu-i mai mult─â vigoare ╚Öi caracter sugestiv. ÔÖŽ (Peiorativ) Declama╚Ťie emfatic─â, elocven╚Ť─â seac─â ╚Öi afectat─â; mijloace oratorice ├«ntrebuin╚Ťate spre a convinge auditoriul. Ceea ce ei afec╚Ťioneaz─â mai mult in polemica lor este de a zice acelor pe care-i atac─â c─â au tr─âdat ╚Öi c─â au furat; educa╚Ťiunea ╚Öi retorica lor se ├«nvoie╚Öte foarte bine cu asemenea acuza╚Ťiuni, c─âci ele convin politicei ╚Öi aspira╚Ťiunilor de cari s├«nt condu╚Öi. GHICA, S. 143. ÔÇô Variant─â: rit├│ric─â (DACIA LIT. 36) s. f.
RITÓRICĂ s. f. v. retorică.
ret├│ric adj. m., pl. ret├│rici; f. ret├│ric─â, pl. ret├│rice
ret├│ric─â s. f., g.-d. art. ret├│ricii
ret├│ric adj. m., pl. ret├│rici; f. sg. ret├│ric─â, pl. ret├│rice
ret├│ric─â s. f., g.-d. art. ret├│ricii
RETÓRIC adj. 1. (înv.) retoricesc. (Figură ~.) 2. v. afectat.
RET├ôRIC─é s. elocven╚Ť─â, oratorie, (├«nv.) limbu╚Ťie, ritorie: (├Ä╚Öi ├«nsu╚Öe╚Öte arta ~ii.)
RET├ôRIC, -─é adj. De retor; de retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Cf. lat. rhetoricus, it. retorico].
RET├ôRIC─é s.f. 1. Arta exprim─ârii alese, utilizat─â ├«n scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocven╚Ť─â. ÔŚŐ Figur─â (de) retoric─â = form─â de vorbire, ├«ntors─âtur─â de fraz─â care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â plasticitate ╚Öi mai mult─â vigoare. 2. (Peior.) Declama╚Ťie emfatic─â, lipsit─â de un fond serios de idei; discurs pompos. ÔÖŽ Afectare ├«n vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rh├ętorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].
RET├ôRIC, -─é I. adj. care apar╚Ťine retoricii; de retor. ÔŚŐ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprim─ârii alese, utilizat─â ├«n scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocven╚Ť─â. ÔÖŽ figur─â (de) ~─â = form─â de exprimare, ├«ntors─âtur─â de fraz─â care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â plasticitate ╚Öi vigoare. 2. (peior.) declara╚Ťie emfatic─â; afectare (< fr. rh├ętorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
RET├ôRIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de retoric─â; propriu retoricii. Tratat ~. 2) depr. (despre stil, exprimare etc.) Care abund─â ├«n fraze ╚Öi figuri nefire╚Öti. /<lat. rhetoricus, fr. rh├ętorique
RET├ôRIC─é f. 1) Arta de a vorbi frumos ╚Öi conving─âtor; oratorie; elocven╚Ť─â. 2) Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei limbii care se ocup─â cu studiul acestei arte. /<ngr. ritoriki, lat. rhetorica, fr. rh├ętorique
retoric a. ce ╚Ťine de retor sau de retoric─â.
retoric─â f. 1. arta de a vorbi frumos; 2. afecta╚Ťiune de elocven╚Ť─â.
*ret├│ric, -─â adj. (lat. rhet├│ricus d. vgr. retorik├│s). De retor sa┼ş de retoric─â, de eloc┼şen╚Ť─â: exerci╚Ťi─ş retorice. S. f., pl. e ╚Öi ─ş. Arta care d─â regulele eloc┼şen╚Ťe─ş. Carte care trateaz─â despre aceast─â art─â: retorica lu─ş Aristotele. Eloc┼şen╚Ť─â afectat─â ╚Öi seac─â: asta e curat─â retoric─â! Figur─â retoric─â sa┼ş de retoric─â, expresiune sa┼ş ├«ntors─âtur─â p. a face cuv├«ntarea ma─ş vie ╚Öi ma─ş u╚Öoar─â de ├«n╚Ťeles. ÔÇô Se disting tropurile sa┼ş figurile de cuvinte (elipsa, silepsa, inversiunea, pleonazmu, metafora, alegoria, catacreza, sinecdoca, metonimia, e┼şfemizmu, antanaclaza, antonomazia, anadiploza, antifraza ╚Ö. a. ╚Öi figurile retorice propri┼ş zise or─ş de cugetare (antiteza, apostrofa, exclama╚Ťiunea, epifonema, interoga╚Ťiunea, anticipa╚Ťiunea, anafora, epifora, paronomazia, enumera╚Ťiunea, grada╚Ťiunea, reticen╚Ťa, ├«ntreruperea [suspensiunea], perifraza, ip├ęrbola, litota, preferi╚Ťiunea, prosopope─şa, ipotipoza ╚Ö. a.).
RETORIC adj. 1. (├«nv.) retoricesc. (Figur─â ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, fals, f─âcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil ~, limbaj ~.)
RETORIC─é s. elocven╚Ť─â, oratorie, (├«nv.) limbu╚Ťie, ritorie. (├Ä╚Öi ├«nsu╚Öe╚Öte arta ~.)
retoric─â muzical─â. ╚śtiin╚Ť─â generatoare de tratate importante ├«n Rena╚Ötere* ╚Öi baroc*, reprezint─â o latur─â esen╚Ťial─â a compozi╚Ťiei din aceste epoci, mai ales prin sistemul figurilor retorice. Redescoperirea lucr─ârii lui Quintilian, Institutio oratoria (1416) va conduce spre constituirea unei r.m. ├Än sec. al 16-lea, ce va prelua modele din oratoria antic─â (├«ndeosebi Cicero, De oratore). De la retorica ant. lat., tehnic─â av├ónd un caracter pragmatic (de persuasiune oratorial─â a auditoriului), sec. ce succed vot pierde treptat acest pragmatism, p─âstr├ónd doar no╚Ťiunile de alc─âtuire a unui ÔÇ×discurs frumosÔÇŁ. A╚Öadar, din componentele necesare ale discursului: inventio, dispositio, elocutio, pronuntiatio, memoria, r─âm├óne, ├«n cele din urm─â, elocutio ÔÇô ca art─â a stilului, iar ultimele ÔÇ×RetoriciÔÇŁ din sec. 18-19 reprezint─â aproape doar o enumerare a figurilor. Nu este ├«nt├ómpl─âtor faptul c─â, dac─â retorica dispare din sistemul de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt (fusese una din disciplinele Quadrivium*-ului, dar spiritul veacului romantic, opus ├«n mod manifest regulilor ╚Öi clasific─ârilor, o va exclude), o nou─â ╚Ötiin╚Ť─â va ap─ârea, cumva ÔÇ×├«nlocuind-oÔÇŁ: stilistica literar─â, consacrat─â de la sf├ór╚Öitul sec. al 19-lea, ├«nceputul sec. 20 (de╚Öi no╚Ťiunea de stil e mult mai veche) drept mo╚Ötenitoarea direct─â a retoricii literare. ├Än muzic─â, perioada de culmina╚Ťie a teoretiz─ârilor ╚Öi aplica╚Ťiilor componistice retorice ÔÇô barocul ÔÇô pare a fi urmat─â de o total─â dispari╚Ťie a interesului fa╚Ť─â de acestea, pentru ca doar exegeze ale secolului al 20-lea s─â redescopere crea╚Ťia bachian─â (de pild─â) ╚Öi tratate ale epocii contemporane lui Bach din perspectiva retoricii ╚Öi a teoriei afectelor. ├Äncep├ónd cu sf├ór╚Öitul veacului al 15-lea, noua atitudine a creatorului fa╚Ť─â de muzica legat─â de un text (sacru, mai rar profan) transform─â compozi╚Ťia* muzical─â ├«ntr-o ╚Ötiin╚Ť─â bazat─â pe rela╚Ťia cuv├ónt-sunet. Influen╚Ťele umanismului vor determina, pe parcursul deceniilor ulterioare, apropierea muzicii de retoric─â prin ÔÇ×imitazione delle paroleÔÇŁ, fapt inevitabil ├«ntr-o crea╚Ťie ce are drept scop relevarea semnifica╚Ťiei cuv├óntului c├óntat. ├Än scrierile epocii, ÔÇ×stile espressivoÔÇŁ desemneaz─â acea manier─â de subliniere expresiv-muzical─â a textului, reproducerea sonor─â a afectului. Al╚Ťi teoreticieni, ├«n surprinderea rupturii stilistice din jurul lui 1600, vor configura teoria afectelor ÔÇô at├ót de caracteristic─â muzicii baroce ÔÇô ca ipostaz─â retoric─â, a╚Öadar cu accentul pus pe compozi╚Ťia ╚Öi interpretarea muzical─â ca mijloace de persuasiune a auditoriului. Bun─âoar─â, ├«n opozi╚Ťia de tip ÔÇ×prima prattica/seconda pratticaÔÇŁ (Monteverdi), cea de-a a doua categorie subliniaz─â afectul; Giulio Caccini (Le nuove musiche, 1601), descrie stilul modern prin ÔÇ×cantare con affettoÔÇŁ. Autori importan╚Ťi de tratate dezv─âluie o teorie elevat─â a stilului ├«n sec. al 17-lea, de la Christoph Bernhard (care, ├«n Tractatus compositionis augmentatus, cca. 1660, distinge ├«ntre ÔÇ×stilul gravisÔÇŁ sau ÔÇ×antiquusÔÇŁ, ilustrat de Palestrina, ╚Öi stilul ÔÇ×luxuriansÔÇŁ sau ÔÇ×modernusÔÇŁ, ╚Öi anume fraza liber─â, inclusiv din muzica instrumental─â, cu retorica ╚Öi teoria afectelor ca expresie a pasiunilor umane) la Athanasius Kircher (care, ├«n Musurgia universalis, 1650, include de asemenea o sec╚Ťiune intitulat─â Musorgia rhetorica, spre a des─âv├ór╚Öi analogia muzic─â-retoric─â prin vitalitatea conceptelor retorice: compozitorul baroc trebuie s─â inventeze ideea ca baz─â potrivit─â a unei compozi╚Ťii, echivalent─â cu o construc╚Ťie, o dezvoltare conform discursului retoric). De altfel, tratatele muzicale ale barocului consider─â compozi╚Ťia drept o art─â ├«n primul r├ónd retoric─â, oferind adev─ârate compendii de figuri muzicale analoge cu cele din oratoria antic─â. Bun─âoar─â, Joachim Burmeister propune primul un fundament sistematic pentru ÔÇ×musica poeticaÔÇŁ (├«n trei tratate: 1599, 1601, 1606, dintre care ultimul intitulat chiar Musica poetica), Johannes Lippius (Synopsis musices, 1612), consider─â retorica o baz─â structural─â a unei compozi╚Ťii, iar Johannes Nucius (Musices Practicae, 1613) analizeaz─â diver╚Öi mae╚Ötri renascenti╚Öti (de la Dunstable la Lassus) drept exponen╚Ťi ai unei noi tradi╚Ťii muzicale retoric-expresive. Ceea ce poate rezulta din aceast─â enumerare este interesul cresc├ónd pentru analogia muzic─â-retoric─â (mai cu seam─â exegeza germ.) ce va cunoa╚Öte un climax ├«n sec. 17-18, p─âtrunz├ónd ├«n multiple niveluri ale g├óndirii muzicale ÔÇô stil*, form─â*, expresie*, practic─â interpretativ─â (v. interpretare). Iat─â o exemplificare a migr─ârii conceptelor dintr-un domeniu ├«ntr-altul, ├«n alc─âtuirea unui plan de compozi╚Ťie pe temeiul retoricii: Johann Mattheson (Der volkommene Capellmeister, 1739) propune generarea unei lucr─âri dup─â regulile de ÔÇ×inventioÔÇŁ (inven╚Ťia ideii), ÔÇ×dispositioÔÇŁ (aranjarea ideii ├«n ├«n p─âr╚Ťile discursului muzical), ÔÇ×decoratioÔÇŁ sau ÔÇ×elaboratioÔÇŁ sau ÔÇ×elocutioÔÇŁ (elaborarea ideii), ÔÇ×pronuntiatioÔÇŁ (performan╚Ťa producerii discursului). Aici, cea mai important─â etap─â, ÔÇ×dispositioÔÇŁ, con╚Ťine la r├óndu-i ÔÇ×exordiumÔÇŁ (introducerea), ÔÇ×narratioÔÇŁ (relatarea faptelor), ÔÇ×divisioÔÇŁ sau ÔÇ×propositioÔÇŁ (prevedrea punctelor principale, ├«n avantajul compozitorului), ÔÇ×confirmatioÔÇŁ (dovada afirmativ─â), ÔÇ×confutatioÔÇŁ (combaterea contra-argumentelor), ÔÇ×peroratioÔÇŁ sau ÔÇ×conclusioÔÇŁ (concluzia), toate nefiind altceva dec├ót tehnici de rutin─â ale procesului componistic. Se stabile╚Öte a╚Öadar o teorie a compozi╚Ťiei, o sintax─â, o gramatic─â a textului, nu doar a frazei (realizat─â concret prin figuri*), ce urm─âre╚Öte componente ale retoricii clasice. Desigur, ÔÇ×pronuntiatioÔÇŁ, ca ╚Öi ÔÇ×memoriaÔÇŁ ╚Ťin ├«ndeosebi de un alt proces creator, acela al interpret─ârii muzicale, f─âr─â de care, desigur, compozi╚Ťia nu poate prinde via╚Ť─â propriu-zis─â. Alte numeroase exemple de teoretiz─âri importante, ├«ns─â, pot ilustra idealul baroc de fuziune a muzicii cu principii retorice (de la Mersenne la Heinichen), ca tr─âs─âtur─â distinctiv─â a ra╚Ťionalismului specific epocii, dar ╚Öi a unit─â╚Ťii stilistice bazate pe abstrac╚Ťiunile emo╚Ťionale numite afecte (v. afectelor, teoria). Scopul retoricii fiind ├«nc─â din antic. acela de a reda pasiuni umane, ea va fi adecvat─â reprezent─ârii afectelor, ceea ce ap─ârea ca o necesitate compozitorilor baroci din spa╚Ťiul germ. cu prec─âdere. Aceia╚Öi exege╚Ťi cita╚Ťi ÔÇô Mattheson, Kircher ╚Ö.a. ÔÇô vor pream─âri exprimarea afectelor ├«n crea╚Ťie, ╚Öi nu doar ├«n cea cu text, ci ╚Öi ├«n aceea instrumental─â, spre a transmite auditoriului st─âri emo╚Ťionale conform mesajului muzical. Compozitorul planific─â a╚Öadar con╚Ťinutul afectiv al lucr─ârii ÔÇô ├«╚Öi direc╚Ťioneaz─â semantica lucr─ârii, ├«n termeni moderni ÔÇô to╚Ťi parametrii* sonori (tonalit─â╚Ťi, armonii, ritmuri, forme, timbruri) fiind interpreta╚Ťi afectiv. Chiar dac─â pune astfel accentul pe sentiment, demersul s─âu va fi totu╚Öi mult diferit de cel al creatorului romantic, bazat pe spontaneitate emo╚Ťional─â, pe o altfel de ideologie ce respinge ra╚Ťionalismul (f─âr─â a-l putea evita ├«ns─â, ├«n ultim─â instan╚Ť─â). Trebuie subliniat faptul c─â apelul la figurile retorice (componente ale unui adev─ârat vocabular muzical) pentru ├«ntruchiparea afectului muzical nu este suficient ├«n a asigura valoarea unei muzici, care poate r─âm├óne un simplu compendiu de figuri, f─âr─â a se ├«nscrie ├«n r├óndul capodoperelor. Oricum, pentru cercet─âtorul sec. 20, obi╚Önuit mai degrab─â cu o reprezentare sintactic─â a muzicii renascentiste ╚Öi baroce, reinstaurarea interesului pentru interpretarea exact─â a acesteia, ├«n termenii autentici ce se vehiculau ├«n acele perioade, ├«nseamn─â obliga╚Ťia de a-╚Öi reformula perspectiva.
RET├ôRIC, -─é (< fr., ngr.) s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee (stilistice ╚Öi compozi╚Ťionale) ale expunerii orale (constituit─â ca art─â ├«n Antic. greco-latin─â: sofi╚Ötii, Platon, Aristotel, Demostene, Cicero, Quintilian), urm─ârind convingerea auditoriului prin m─âiestria argumenta╚Ťiei, frumuse╚Ťea stilului ╚Öi a limbii etc. ├Än Ev. med., num─âr├óndu-se printre cele ÔÇ×╚Öapte arte liberaleÔÇŁ, a devenit o ╚Ötiin╚Ť─â rigid─â, ale c─ârei reguli ╚Öi precepte erau asimilate mecanic. ├Än epoca modern─â a fost subordonat─â altor domenii (ex. ╚Ötiin╚Ťele juridice). Sin. oratorie. 2. S. f. (LIT.) Poetic─â. 3. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔŚŐ Figur─â r. = mijloc de expresie destinat s─â produc─â un efect ├«n discurs (text) ╚Öi care const─â ├«ntr-o abatere de la uzul comun. Sunt clasificate ├«n: figuri de sintax─â (inversiune, repeti╚Ťia), figuri ale g├óndirii (hiperbola, antiteza, litota, exclama╚Ťia etc.), figuri ale cuv├óntului sau tropi (metafora, metonimia, alegoria etc.). ÔÖŽ (Despre stil; de obicei peior.) Afectat, emfatic.
RET├ôRIC, -─é adj. (cf. lat. rhetoricus, fr. rh├ętorique, it. retorico): ├«n sintagmele interogativ─â retoric─â ╚Öi stil retoric (v.).
RET├ôRIC─é s. f. (cf. lat. rhetorica, it. retorica, fr. rh├ętorique, gr. rhetorike): 1. disciplin─â care studiaz─â procedeele vorbirii frumoase, ale elocven╚Ťei. 2. arta de a vorbi frumos; oratorie, elocven╚Ť─â. 3. declama╚Ťie emfatic─â, lipsit─â de un fond serios de idei; discurs pompos.
metatez─â retoric─â v. metatez─â.
sustenta╚Ťie retoric─â (lat. sustentatio ÔÇ×╚Ťinere ├«n suspensieÔÇŁ), figur─â ce reprezint─â o specie de communicatio, care const─â ├«n gradarea ├«ntreb─ârilor, ├«ntrerupte printr-o pauz─â, dup─â care urmeaz─â o acuzare nea╚Öteptat─â ╚Öi foarte grav─â; alteori, pauza este urmat─â, contrar a╚Ötept─ârii, de o ├«nvinuire mai u╚Öoar─â, care nu comport─â nimic criminal. ├Än acest caz, unii autori o numesc paradoxon, adic─â ÔÇ×inopinat─âÔÇŁ (Q., vol. III, p. 27) (A).

Retoric─â dex online | sinonim

Retoric─â definitie

Intrare: retoric
retoric adjectiv
Intrare: retoric─â
retoric─â substantiv feminin
ritoric─â