RÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique)

Retici (Alpii) m. pl. numele munților Engadinului.

*rétic, -ă adj. (lat. rháeticus saŭ ráeticus). Geol. Se zice despre un strat din baza jurasiculuĭ. S. n. Reticu, stratu retic.