3) retéz și (est) rătéz, a -zá v. tr. (după Pascu, d. bg. otrĭezvam, retez. Totușĭ, fiind-că inf. în -za ca la boteza, cuteza, necheza pare straniŭ la un verb slav și fiind-că din otrĭezvam s’ar fi făcut maĭ degrabă un verb în -ui, ca și a obrezui, cu care se înrudește, e maĭ plauzibilă derivarea din vgr. airetizo, aleg, fac disidență, îs eretic, d. airéo, ĭaŭ, și af-aireo, retez). Taĭ extremitățile, taĭ despărțind: călău ĭ-a retezat capu, mașina ĭ-a retezat degetele. A reteza stupu, a-l goli de fagurĭ, a-ĭ scoate mĭerea. Fig. Decid energic și răpede (tranșez): s’o retezăm odată cu asta! A o reteza cuĭva, a-ĭ impune o limită pretențiunilor, a-l pune la locu luĭ, a-l învăța minte: ĭ-am retezat-o scurt. A o reteza cu cineva (saŭ cu un lucru), a rupe brusc relațiunile cu el (saŭ a te lăsa subit de un lucru). A reteza un drum, a apuca un drum maĭ scurt.