retardatár s. m., adj. m., pl. retardatári; f. sg. retardatáră, pl. retardatáre

RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

RETARDATÁR, -Ă adj., s. m. f. retardat. (< fr. retardataire)

*retardatár, -ă adj. și s. (fr. retardataire, d. retard, întîrziere, retarder, a întîrzia). Întîrziat.