RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

RETÁRD, retarde, adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. – Din fr. rétard.

*retárd1 adj. invar.

retárd2 s. n.

retárd s. n.

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză

RETÁRD s.n. (Franțuzism) Întârziere. ♦ (Med.) Medicament retard = medicament cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. [< fr. retard].

RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].

RETÁRD I. s. n. întârziere. ◊ (tehn.) amânare introdusă într-o transmisiune. ◊ (med.) stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora. II. adj. inv. (despre medicamente) cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. (< fr. retard)

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)