Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru restrictiv

RESTRICT├ŹV, -─é, restrictivi, -e, adj. Care creeaz─â restric╚Ťii. ÔÇô Din fr. restrictif.
RESTRICT├ŹV, -─é, restrictivi, -e, adj. Care ├«ngr─âde╚Öte, care limiteaz─â, care creeaz─â restric╚Ťii. ÔÇô Din fr. restrictif.
RESTRICT├ŹV, -─é, restrictivi, -e, adj. Care ├«ngr─âde╚Öte, care creeaz─â restric╚Ťii. Clauze restrictive.
restrict├şv adj. m., pl. restrict├şvi; f. restrict├şv─â, pl. restrict├şve
restrict├şv adj. m. (sil. mf. -stric-), pl. restrict├şvi; f. sg. restrict├şv─â, pl. restrict├şve
RESTRICT├ŹV adj. 1. (rar) ├«ngr─âditor. (M─âsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.)
RESTRICT├ŹV, -─é adj. Care limiteaz─â, care ├«ngr─âde╚Öte; care creeaz─â restric╚Ťii. [Cf. fr. restrictif].
RESTRICT├ŹV, -─é adj. care creeaz─â restric╚Ťii. (< fr. restrictif)
RESTRICT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de restric╚Ťii; propriu restric╚Ťiilor; menit s─â limiteze. /<fr. restrictif
*restrict├şv, -─â adj. (d. lat. restrictus, restr├«ns; fr. restrictif). Care aduce restric╚Ťiune: m─âsur─ş restrictive.
RESTRICTIV adj. 1. (rar) îngrăditor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.)

Restrictiv dex online | sinonim

Restrictiv definitie

Intrare: restrictiv
restrictiv adjectiv
  • silabisire: -stric-