restrictiv definitie

11 definiții pentru restrictiv

RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif.
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care creează restricții. Clauze restrictive.
restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve
restrictív adj. m. (sil. mf. -stric-), pl. restrictívi; f. sg. restrictívă, pl. restrictíve
RESTRICTÍV adj. 1. (rar) îngrăditor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.)
RESTRICTÍV, -Ă adj. Care limitează, care îngrădește; care creează restricții. [Cf. fr. restrictif].
RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif)
RESTRICTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de restricții; propriu restricțiilor; menit să limiteze. /<fr. restrictif
*restrictív, -ă adj. (d. lat. restrictus, restrîns; fr. restrictif). Care aduce restricțiune: măsurĭ restrictive.
RESTRICTIV adj. 1. (rar) îngrăditor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.)

restrictiv dex

Intrare: restrictiv
restrictiv adjectiv
  • silabisire: -stric-