Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru restaurare

RESTAUR├ü, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce ├«n bun─â stare, a reconstitui o lucrare de art─â, un monument de arhitectur─â, respect├ónd forma ini╚Ťial─â, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o form─â de guvern─âm├ónt abolit─â. [Pr.: -sta-u-] ÔÇô Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
RESTAUR├üRE, restaur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a restaura ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] ÔÇô V. restaura.
RESTAUR├ü, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce ├«n bun─â stare, a reface ├«n forma ini╚Ťial─â un monument de arhitectur─â, o pictur─â etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o form─â de guvern─âm├ónt abolit─â. [Pr.: -sta-u-] ÔÇô Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
RESTAUR├üRE, restaur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a restaura ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] ÔÇô V. restaura.
RESTAUR├ü, restaurez, vb. I. 1. Tranz. A reface ├«n forma ini╚Ťial─â un monument arhitectural, pictural etc. deteriorat; a repara. Palatul fusese restaurat ├«n 1832, de so╚Ťia banului. CAMIL PETRESCU, O. II 306. Nu ╚Ötiu c├«nd a fost cl─âdit─â ╚Öi de c├«te ori a fost restaurat─â o biseric─â. C. PETRESCU, C. V. 351. 2. Tranz. A readuce la conducere un suveran, o dinastie sau o form─â de guvern─âm├«nt ├«nl─âturate; a instaura din nou. 3. Refl. (Fran╚Ťuzism rar) A-╚Öi reface for╚Ťele, a rec─âp─âta puteri, a se reface printr-o hran─â suculent─â. Avem pu╚Ťin─â br├«nz─â ╚Öi fructe ╚Ö-un pateu rece de pas─âre... ├Äncerc├«nd a te restaura, te rog s─â binevoie╚Öti a asculta unele din pl├«ngerile ╚Öi suferin╚Ťele noastre. SADOVEANU, Z. C. 96.
RESTAUR├üRE, restaur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) restaura ╚Öi rezultatul ei. 1. Reparare, refacere a unei opere de art─â. Nu m─â cred ├«ndestul de autorizat a face parte din comisia ce ai numit pentru restaurarea bisericii. ALECSANDRI, S. 15. 2. Re├«ntronare a unui suveran sau a unei dinastii care fusese detronat─â; readucere, reinstaurare a unei forme de guvern─âm├«nt care fusese ├«nl─âturat─â. A legat astfel numele lui de o restaurare de domn. ALECSANDRI, S. 169.
restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri
restaur├í vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restaur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. restaure├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. restaur├ęze
restauráre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
RESTAUR├üRE s. 1. refacere, (├«nv. ╚Öi reg.) meremetiseal─â, meremetisire, pre├«nnoire. (~ unei cet─â╚Ťi.) 2. restaura╚Ťie, (├«nv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, re├«ntronare, restaura╚Ťie, (├«nv.) re├«nsc─âunare. (~ unei dinastii.)
RESTAUR├ü vb. I. 1. tr. A reface, a aduce ├«ntr-o stare asem─ân─âtoare cu cea originar─â (o cl─âdire, o pictur─â, un tablou etc.). 2. tr. A re├«ntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (dup─â ce fusese ├«nl─âturat─â) o form─â de guvern─âm├ónt. 3. refl. (Fig.; fran╚Ťuzism) A-╚Öi restabili for╚Ťele, a se ├«ntrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].
RESTAUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a restaura ╚Öi rezultatul ei; restaura╚Ťie. [< restaura].
RESTAUR├ü vb. I. tr. 1. a reface, a aduce ├«ntr-o stare asem─ân─âtoare cu cea originar─â (o cl─âdire, o pictur─â etc.). 2. a re├«ntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-╚Öi restabili for╚Ťele, a se ├«ntrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
A RESTAUR├ü ~├ęz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectur─â etc.) A readuce la starea ini╚Ťial─â. 2) (forme de guvern─âm├ónt, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
restaur├á v. 1. a pune iar ├«n bun─â stare, ├«n vigoare; 2. fig. a face s─â renasc─â, vorbind de litere sau arte: a restaura studiile; 3. a-╚Öi repara puterile: sÔÇÖa restaurat.
restaurare f. 1. repara╚Ťiune: restaurarea unei m├ón─âstiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuar╚Ťilor.
*restaur├íre f., pl. ─âr─ş. Restaura╚Ťiune, ac╚Ťiunea de a restaura (de a restabili, de a repara): restaurarea unu─ş monument. Fig. Restabilire: restaurarea discipline─ş, a literaturi─ş, a unu─ş guvern, a une─ş dinasti─ş c─âzute (cum a fost cu Staur╚Ťi─ş ╚Öi Bourboni─ş), a s─ân─ât─â╚Ťi─ş.
*restaura╚Ťi├║ne f. (lat. restaur├ítio, -├│nis, fr. restauration). Restaurare. ├Än istoria Francii─ş, timpu de la restaurarea Bourbonilor p├«n─â la a do┼şa lor c─âdere (1814-1830): supt Restaura╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie (dup─â pol. restauracya) ╚Öi -├íre.
*restaur├ęz v. tr. (lat. restaurare, fr. restaurer. V. instaurez). Restabilesc, repar, aduc ─şar ├«n bun─â stare: a restaura un edifici┼ş. Fig. Fac s─â renasc─â, da┼ş ─şar putere: a restaura disciplina, artele. Reinstalez: a restaura un guvern, o dinastie. ├Äntram ├«ns─ân─âto╚Öesc: odihna l-a restaurat.
RESTAURA vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
RESTAURARE s. 1. refacere, (├«nv. ╚Öi reg.) meremetiseal─â, meremetisire, pre├«nnoire. (~ unei cet─â╚Ťi.) 2. restaura╚Ťie, (├«nv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, re├«ntronare, restaura╚Ťie, (├«nv.) re├«nsc─âunare. (~ unei dinastii.)
RESTAUR├üRE (< restaura) s. f. Ansamblu de proceduri ╚Ötiin╚Ťifice, bazate pe documentare ╚Öi cercetare prealabil─â, prin care se urm─âre╚Öte restituirea unui aspect, c├ót mai apropiat de original, al unei construc╚Ťii, opere de art─â, de arheologie, de etnografie etc. c├ót ╚Öi stoparea proceselor distructive ╚Öi a degrad─ârilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate ╚Öi a unor materiale proprii fiec─ârui domeniu.

Restaurare dex online | sinonim

Restaurare definitie

Intrare: restaura
restaura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -sta-
Intrare: restaurare
restaurare substantiv feminin
  • silabisire: -sta-