RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; întîrziat. Ordonanță de plată restantă.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucru, lucrare în întîrziere. ♦ Examen care n-a fost trecut la termen. 2. Plată (în special impozit) neachitată în termen legal.

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restánt adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)

RESTÁNȚĂ s. rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

RESTÁNȚĂ s. v. diferență, rest.

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].

RESTÁNȚĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].

RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)

RESTÁNȚĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)

RESTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

RESTÁNȚĂ ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.

*poste restante. Cuvinte franceze care se pronunță post restant și înseamnă „poștă restantă”. V. poștă.

*restánt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poșta restantă. V. poștă.

*restánță f., pl. e (d. restant; it. restanza, d. restare, a rămînea. V. constanță). Întîrziere. În restanță, în întîrziere: scrisorĭ, banĭ în restanță. Sumă rămasă neplătită: pensionariĭ cer restanțele.

RESTANT adj. întîrziat. (Plată ~.)

restanță s. v. DIFERENȚĂ. REST.

RESTANȚĂ s. rest, (înv. și pop.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)