Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru respira

RESPIR├ü, resp├şr, vb. I. Intranz. 1. A introduce ├«n pl─âm├óni, prin inspira╚Ťie, aer ╚Öi a da afar─â, prin expira╚Ťie, dioxidul de carbon ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderile care au loc ├«n organism; a r─âsufla. 2. Fig. A r─âsp├óndi, a rev─ârsa, a degaja. ÔÇô Din fr. respirer, lat., it. respirare.
RESPIR├ü, resp├şr, vb. I. Intranz. 1. A introduce ├«n pl─âm├óni, prin inspira╚Ťie, aer ╚Öi a da afar─â, prin expira╚Ťie, bioxidul de carbon ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderile care au loc ├«n organism; a r─âsufla. 2. Fig. A r─âsp├óndi, a rev─ârsa, a degaja. ÔÇô Din fr. respirer, lat., it. respirare.
RESPIR├ü, resp├şr, vb. I. 1. Intranz. A introduce ├«n pl─âm├«ni prin inspira╚Ťie aerul ambiant (con╚Ťin├«nd oxigenul necesar ├«ntre╚Ťinerii vie╚Ťii) ╚Öi a da afar─â prin expira╚Ťie acidul carbonic ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderile care au loc ├«n organism; a r─âsufla. Cobor geamul, aplec├«ndu-m─â s─â respir. CARAGIALE, O. II 270. ÔÖŽ Tranz. A inhala aer ├«n pl─âm├«ni; a inspira. O parte din lume ie╚Öea ├«n gr─âdini╚Ťa din fa╚Ť─â, ca s─â respire aerul curat ╚Öi rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. S─â ne oprim s─â respir─âm Aerul suav ╚Öi dulce. MACEDONSKI, O. I 238. ÔŚŐ Fig. S├«nt fericit de a respira dulcele aer al ╚Ť─ârii. ALECSANDRI, S. 205. 2. Tranz. Fig. A r─âsp├«ndi, a rev─ârsa, a ├«mpr─â╚Ötia, a degaja. Lumina feeric─â a saloanelor, zgomotul, mi╚Öcarea invita╚Ťilor respirau veselie. BASSARABESCU, S. N. 147. Scrierile unuia... vor respira energie, s─ân─âtate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. CR. II 23. P─âdurile, mun╚Ťii respirau o dulce lini╚Öte de sear─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 70. ÔÖŽ Intranz. A se degaja, a se rev─ârsa. De pretutindeni ├«n opera sa respir─â aerul de ╚Ťar─â. C─éLINESCU, E. 52. Din povestirea aceasta respir─â o iubire ad├«nc─â pentru p─âm├«nt ╚Öi oameni. SADOVEANU, E. 218. Din toate manifest─ârile intelectuale, morale ╚Öi artistice ale acestor clase respir─â un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109.
RESPIR├ü, resp├şr, vb. I. Intranz. 1. A introduce ├«n pl─âm├óni prin inspira╚Ťie aer ╚Öi a da afar─â prin expira╚Ťie acidul carbonic ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderile care au loc ├«n organism; a r─âsufla. ÔÖŽ Tranz. A inhala aer ├«n pl─âm├óni; a inspira. 2. Fig. A r─âsp├óndi, a rev─ârsa, a degaja. De pretutindeni ├«n opera sa respir─â aerul de ╚Ťar─â (C─éLINESCU). ÔÇô Fr. respirer (lat. lit. respirare).
!respir├í (a ~) vb., ind. prez. 3 resp├şr─â
respir├í vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. resp├şr, 3 sg. ╚Öi pl. resp├şr─â
RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)
RESPIR├ü vb. I. 1. intr., tr. A r─âsufla; a inhala aer ├«n pl─âm├óni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-╚Öi reveni dup─â o emo╚Ťie, un efort; a se sim╚Ťi u╚Öurat. 3. tr. (Fig.) A r─âsp├óndi, a degaja. [P.i. resp├şr. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].
RESPIR├ü vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosfer─â ╚Öi a-l expira din pl─âm├óni. II. intr. (fig.) a-╚Öi reveni dup─â o emo╚Ťie, un efort; a se sim╚Ťi u╚Öurat. III. tr. (fig.) a r─âsp├óndi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)
A RESPIR├ü resp├şr intranz. 1) A inspira aer ├«n pl─âm├óni ╚Öi a-l expira ├«n afar─â; a r─âsufla. 2) fig. A r─âsp├óndi ├«n jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare
respir├á v. 1. a r─âsufla, a atrage aerul ├«n pl─âm├óni ╚Öi a-l ├«mpinge afar─â; 2. a se odihni un moment: las─â-m─â s─â respir; 3. fig. a anun╚Ťa: aici totul respir─â bucurie; 4. a dori cu ardoare: el respir─â r─âsbunare.
*resp├şr, a -├í v. intr. (lat. respiro, -├íre, d. spirare, a sufla, a r─âsufla. V. aspir, suspin). R─âsuflu, trag aeru ├«n pl─âm├«─ş ╚Öi-l da┼ş afar─â: animalele nu pot tr─âi f─âr─â s─â respire. Tr─â─şesc: el respir─â ├«nc─â. Fig. M─â manifest foarte vi┼ş: copil pe obraji─ş c─âru─şa respir─â s─ân─âtatea. Par a fi vi┼ş: portret care respir─â. M─â odihnesc pu╚Ťin: las─â-m─â s─â respir pu╚Ťin. V. tr. R─âsuflu, trag ├«n pept: a respira un aer curat. Fig. Anun╚Ť, exprim: aic─ş tot respir─â pace. Doresc cu furie: a respira r─âzbunare.
RESPIRA vb. a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atîta fugă, abia mai ~.)
DUM SPIRO, SPERO (lat.) c├ót respir, sper ÔÇô Adagiu din Cicero, ÔÇ×Ad AtticumÔÇŁ, IX, 10: ÔÇ×Dum anima est, spes estÔÇŁ (ÔÇ×C├ót timp exist─â suflet, exist─â speran╚Ť─âÔÇŁ).

Respira dex online | sinonim

Respira definitie

Intrare: respira
respira verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -spi-