resort definitie

21 definiții pentru resort

RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.
RESÓRT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.
RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.
RESÓRT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.
RESÓRT1, resorturi, s. n. Element, de obicei metalic, folosit pentru realizarea legăturilor elastice între diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. C. PETRESCU, C. V. 261. Pentru ce?... țipă deodată... ca zvîrlit de forța unui resort. SAHIA, N. 82. Amicul apasă resortul capacului. CARAGIALE, O. III 148. ♦ Fig. Sursă de energie fizică sau morală; imbold, izvor, suport moral. Interminabilul bombardament a sfărîmat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. – Pl. și: resoarte (HASDEU, I. V. 153).
RESÓRT2, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva.
resórt1 (arc) s. n., pl. resórturi
resórt2 (sector) s. n., pl. resoárte
resórt (sector) s. n., pl. resoárte
resórt (arc) s. n., pl. resórturi
RESÓRT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.
RESÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
RESÓRT1 s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezintă acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeași jurisdicție].
RESÓRT2 s.n. 1. Arc de mașină, de ceas etc. 2. (Fig.) Sursă de energie fizică sau morală; suport moral. [Pl. -turi. / < fr. ressort, germ. Resort].
RESÓRT s. n. 1. arc de mașină, de ceas etc. 2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. 3. sector, domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort, germ. Resort)
RESÓRT1 resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competența cuiva; a ține de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort
RESÓRT2 ~uri n. Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care servește la amortizarea șocurilor; arc. /<fr. ressort, germ. Ressort
resort n. 1. lamă de metal dispusă astfel că-și recapătă starea dintâi, când încetează a fi comprimată: resort de trăsură, de ceasornic; 2. fig. ceeace împinge la lucru, forță, energie: speranța e marele resort al sufletului; 3. mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. ║ n. 1. întindere de jurisdicțiune: resortul unui tribunal; 2. fig. competență, specialitate: asta nu e de resortul meu.
*resórt n., pl. urĭ (fr. ressort, d. ressortir, a sări înapoĭ pin elasticitate. V. răzor 2). Lamă saŭ sîrmă de oțel care vine la loc după ce scapă de presiune (ca arcurile trăsurilor, coardele ceasornicelor, droturile canapelelor ș. a.). Fig. Ceĭa ce pune în mișcare, forță, energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. Întindere de jurisdicțiune, limită de competență: resortu unuĭ tribunal, asta nu e de resortu meŭ. A judeca în ultimu resort, a judeca fără apel. Ministru de resort, ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. țumburuc.
resort s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.
RESORT s. 1. arc, (reg.) drot. (A sărit ca un ~.) 2. domeniu, sector, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.)

resort dex

Intrare: resort (pl. -oarte)
resort pl. -oarte substantiv neutru
Intrare: resort (pl. -uri)
resort pl. -uri substantiv neutru