Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru resentiment

RESENTIM├ëNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil fa╚Ť─â de cineva, provocat de o nemul╚Ťumire mai veche; du╚Öm─ânie, ur─â, pic─â, antipatie, resim╚Ť─âm├ónt ÔÇô Din fr. ressentiment.
RESENTIM├ëNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil fa╚Ť─â de cineva, pornire ├«mpotriva cuiva provocat─â de amintirea nepl─âcerilor suportate; du╚Öm─ânie, ur─â, pic─â, resim╚Ť─âm├ónt. ÔÇô Din fr. ressentiment.
RESENTIM├ëNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil (fa╚Ť─â de cineva), pornire (izvor├«t─â dintr-o nemul╚Ťumire mai veche) ├«mpotriva cuiva. V. ciud─â, pic─â. ├Ämi s├«nt fra╚Ťi ╚Öi-i dojenesc f─âr─â resentiment. SADOVEANU, E. 24. Resentimentul meu ├«mpotriva lui se ├«ntoarse ├«mpotriva Clarei. GALACTION, O. I 103. Anca nu-l iube╚Öte pe Dragomir; are chiar un resentiment surd ├«n contra lui. GHEREA, ST. CR. II 257.
resentim├ęnt s. n., pl. resentim├ęnte
resentim├ęnt s. n., pl. resentim├ęnte
RESENTIMÉNT s. v. antipatie.
Resentiment Ôëá sentiment
RESENTIM├ëNT s.n. Sentiment ostil fa╚Ť─â de cineva, izvor├ót dintr-o nemul╚Ťumire mai veche; ur─â, pic─â. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re ÔÇô ├«mpotriv─â + sentiment].
RESENTIM├ëNT s. n. sentiment ostil fa╚Ť─â de cineva, izvor├ót dintr-o nemul╚Ťumire mai veche; antipatie. (< fr. ressentiment)
RESENTIM├ëNT ~e n. Ostilitate fa╚Ť─â de o persoan─â, provocat─â de amintirea unor nepl─âceri mai vechi. /<fr. ressentiment
resentiment n. amintire despre o nedreptate cu dorin╚Ťa de a se r─âsbuna.
*resentim├ęnt n., pl. e (fr. ressentiment, d. ressentir, a sim╚Ťi pe urm─â; it. risentimento. V. resimt). Aducere aminte despre o lovitur─â cu dorin╚Ťa de r─âzbunare: a p─âstra resentimentu une─ş ofense.
RESENTIMENT s. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, (livr.) repugnan╚Ť─â, resim╚Ť─âm├«nt. (Simte un ~ vizibil fa╚Ť─â de el.)

Resentiment dex online | sinonim

Resentiment definitie

Intrare: resentiment
resentiment substantiv neutru