Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru resemnare

RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a accepta ceva f─âr─â ├«mpotrivire. [Var.: (├«nv.) resign├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęsigner (dup─â semna).
RESEMN├üRE, resemn─âri, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (├«nv.) resign├íre s. f.] ÔÇô V. resemna.
RESIGNÁ vb. I v. resemna.
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.
RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a se supune, a accepta, a suporta un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. [Var.: (├«nv.) resign├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęsigner (dup─â semna).
RESEMN├üRE, resemn─âri, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (├«nv.) resign├íre s. f.] ÔÇô V. resemna.
RESIGNÁ vb. I v. resemna.
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.
RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a accepta, a suporta un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. Se resemneaz─â ╚Öi, la treizeci de ani... e femeie b─âtr├«n─â. PAS, Z. I 222. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, ar─ât├«nd obiectul resemn─ârii) S-ar fi resemnat in definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o via╚Ť─â modest─â. id. R. DR. 197.
RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna; împăcare cu răul. Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149.
RESIGN├ü, resignez, vb. I. Refl. (Fran╚Ťuzism) A se resemna. M-am resignat s─â trec drept cel mai m─ârginit ╚Öi mai bucher dintre to╚Ťi colegii. GALACTION, O. I 14.
RESIGN├üRE, resign─âri, s. f. (Fran╚Ťuzism) Resemnare. Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, ├«mi impuneau ╚Öi m─â biruiau. GALACTION, O. I 348. Politica sa e f─âcut─â toat─â din iertare, abdica╚Ťie ╚Öi resignare. IORGA, L. I 78. Ce vie╚Ťi, ce poeme mari de suferin╚Ť─â ╚Öi de resignare! DEMETRESCU, O. 150.
resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză
resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri
resemn├í vb., ind. prez. 1 sg. resemn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. resemne├íz─â
resemnáre s. f. semnare
resigná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resigneáză
RESEMN├üRE s. (├«nv.) resemna╚Ťie. (Alung─â ~!)
RESEMN├ü vb. I. refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie nepl─âcut─â, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. r├ęsigner, dup─â semna].
RESEMN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se resemna ╚Öi rezultatul ei; sentiment de acceptare senin─â a unei anumite situa╚Ťii dificile. [< resemna].
RESIGN├ü vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. r├ęsigner, cf. lat. resignare].
RESIGN├üRE s.f. (Rar) Resemnare, resigna╚Ťie. [< resigna].
RESEMN├ü vb. refl. a se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie nepl─âcut─â, grea; a accepta, a se supune. (dup─â fr. r├ęsigner)
RESEMN├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senin─â a unei anumite situa╚Ťii dificile. (< resemna)
RESIGN├ü vb. refl. a se resemna. (< fr. r├ęsigner, lat. resignare)
resemn├í (resemn├ęz, resemn├ít), vb. refl. ÔÇô A accepta o situa╚Ťie defavorabil─â. ÔÇô Var. resigna, rezigna. Fr. r├ęsigner, adaptat la conjug. lui a ├«nsemna.
A SE RESEMN├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«mp─âca (├«n cele din urm─â) cu o situa╚Ťie defavorabil─â; a accepta un r─âu sub presiunea ├«mprejur─ârilor. /<fr. r├ęsigner
*resemn├íre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te resemna. ÔÇô Se poate zice ╚Öi rezigna╚Ťi├║ne, -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*resemn├ęz v. tr. (lat. resignare, ÔÇ×a ├«napo─şa, a ├«ncredin╚Ťa, a renun╚ŤaÔÇŁ, acomodat dup─â ├«nsemnez). Las de bun─â vo─şe ├«n favoarea cu─şva (Rar). V. refl. M─â las ├«n vo─şa soarte─ş a╚Ötept├«ndu-m─â la tot r─âu f─âr─â s─â c├«rtesc: bolnavu se resemnase. ÔÇô SÔÇÖar putea zice ╚Öi rezign ╚Öi -gn├ęz.
RESEMNARE s. (├«nv.) resemna╚Ťie. (Alung─â ~!)

Resemnare dex online | sinonim

Resemnare definitie

Intrare: resemna
resemna verb grupa I conjugarea a II-a
resigna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: resemnare
resignare
resemnare substantiv feminin