RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultați de magistrații sau de guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin emanat de la un suveran într-o afacere particulară.

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescrípt s. n. (sil. mf. -script), pl. rescrípte

RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit].

RESCRÍPT s. n. 1. răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ◊ hotărâre care emană de la un suveran. 2. hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. (< lat. rescriptum, germ. Reskript)

rescript n. 1. răspunsul unui împărat roman la chestiunile administrative ce-i le adresau guvernatorii de provincie; 2. deciziunea papei ca răspuns la o chestiune teologică.

*rescrípt n., pl. e (lat. rescriptum, d. rescribere, a răspunde în scris). Răspunsu pe care împărațiĭ romanĭ îl dădeaŭ magistraților și guvernatorilor de provinciĭ cînd îi consultaŭ. Ordonanță a suveranuluĭ în diferite țărĭ: rescript imperial. Ordonanță papală în chestiunĭ de drept. V. scris.