REPURTÁ², repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.