REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Construit cu dativul) A produce silă sau dezgust; a displăcea profund. Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101.