Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru repugna

REPUGN├ü, pers. 3 rep├║gn─â, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva sil─â sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displ─âcea profund. ÔÇô Din fr. r├ępugner, lat. repugnare.
REPUGN├ü, pers. 3 rep├║gn─â, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva sil─â sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displ─âcea profund. ÔÇô Din fr. r├ępugner, lat. repugnare.
REPUGN├ü, pers. 3 rep├║gn─â, vb. I. Intranz. (Construit cu dativul) A produce sil─â sau dezgust; a displ─âcea profund. Poli╚Ťismul ├«i repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoist─â ╚Öi a repugnat ├«ntotdeauna spiritelor generoase. IBR─éILEANU, SP. CR. 101.
repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă
repugná vb., ind. prez. 3 sg. repúgnă
REPUGNÁ vb. v. displăcea.
A repugna Ôëá a atrage
REPUGN├ü vb. I. intr. A-i produce cuiva sil─â, oroare, dezgust; a-i displ─âcea profund. [P.i. 3,6 rep├║gn─â. / < fr. r├ępugner, cf. lat. repugnare ÔÇô a rezista].
REPUGN├ü vb. intr. a-i produce cuiva sil─â, oroare; a-i displ─âcea profund. (< fr. r├ępugner, lat. repugnare)
A REPUGN├ü pers. 3 rep├║gn─â intranz. livr. A inspira repugnan╚Ť─â; a produce repulsie; a displ─âcea totalmente. /<fr. r├ępugner, lat. repugnare
repugn├á v. 1. a fi contrar: aceasta repugn─â caracterului meu; 2. a sim╚Ťi repugnan╚Ť─â: ea repugn─â acestei c─âs─âtorii; 3. a inspira desgust: intrigile ├«mi repugn─â.
*rep├║gn ╚Öi -├ęz, a -├í v. intr. (lat. repugnare. a lupta contra. V. pumn). Numa─ş la persoana III: a-╚Ť─ş repugna (un lucru, o persoan─â), a-╚Ť─ş displ─âcea ad├«nc.
REPUGNA vb. a-i displăcea. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

Repugna dex online | sinonim

Repugna definitie

Intrare: repugna
repugna verb grupa I conjugarea I