*reprezentațiúne f. (lat. repraesentatio-, -ónis). Acțiunea de a reprezenta: reprezentațiunea uneĭ pĭese teatrale. Fig. Lucru ridicul: cearta celor doĭ bețivĭ a fost curată reprezentațiune. Traĭ plin de demnitate pe care trebuĭe să-l ducă un om distins: cheltuĭelile de reprezentațiune ale unuĭ ambasador. Observațiune, mustrare, arătare de nemulțumire: a face cuĭva reprezentațiunĭ. Jur. Venirea la moștenire în locu unuĭ ascandent mort. Reprezentațiunea națională, parlamentu ales de națiune. A da reprezentațiune, a juca ceva la teatru saŭ la circ, (fig.) a te da în spectacul: aceștĭ bețivĭ, bătîndu-se, aŭ dat o reprezentațiune. – Ob. -áre, ĭar cînd e vorba de teatru, circ orĭ cinematograf, -áție: azĭ nu e reprezentație.