Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru replica

REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â (1), a r─âspunde; a riposta. ÔÇô Din fr. r├ępliquer.
R├ëPLIC─é, replici, s. f. 1. R─âspuns (prompt ╚Öi energic) la afirma╚Ťiile cuiva; ripost─â. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â replic─â = definitiv. ÔŚŐ Expr. A fi tare ├«n replici = a g─âsi prompt r─âspunsul cel mai potrivit ├«ntr-o discu╚Ťie. A avea replic─â = a r─âspunde prompt ╚Öi r─âspicat. (Jur.) A vorbi ├«n replic─â = a r─âspunde, ├«n cursul unei dezbateri, comb─ât├ónd afirma╚Ťiile ╚Öi atacurile p─âr╚Ťii adverse. 2. Por╚Ťiune din rolul unui actor, constituind un r─âspuns la cele spuse de partener. ÔÖŽ Parte final─â a unui fragment de dialog, care solicit─â interven╚Ťia interlocutorului. 3. Copie a unei opere de art─â executat─â de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafe╚Ťei unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plan─â, iar pe cealalt─â reproduce structura superficial─â a corpului, utilizat ├«n microscopia electronic─â pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. ÔÇô Din fr. r├ęplique.
REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â (1), a r─âspunde; a riposta. ÔÇô Din fr. r├ępliquer.
R├ëPLIC─é, replici, s. f. 1. R─âspuns prompt ╚Öi energic care combate afirma╚Ťiile cuiva; ripost─â. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â replic─â = definitiv. ÔŚŐ Expr. A fi tare ├«n replici = a g─âsi prompt r─âspunsul cel mai potrivit ├«ntr-o discu╚Ťie. A avea replic─â = a r─âspunde prompt ╚Öi r─âspicat. (Jur.) A vorbi ├«n replic─â = a r─âspunde, ├«n cursul unei dezbateri, comb─ât├ónd afirma╚Ťiile ╚Öi atacurile p─âr╚Ťii adverse. 2. Por╚Ťiune din rolul unui actor, constituind un r─âspuns la cele spuse de partener. ÔÖŽ Parte final─â a unui fragment de dialog, care solicit─â interven╚Ťia interlocutorului. 3. Copie a unei opere de art─â executat─â de autorul operei originale sau sub supravegherea lui direct─â. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafe╚Ťei unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plan─â, iar pe cealalt─â reproduce structura superficial─â a corpului, utilizat ├«n microscopia electronic─â pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. ÔÇô Din fr. r├ęplique.
REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â, a r─âspunde (la ceea ce s-a spus mai ├«nainte). Cred ╚Öi eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera s─â m─â ini╚Ťiez la fa╚Ťa locului, replic─â t├«n─ârul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De e╚Öti fecior, replic─â b─âtr├«na ├«ngrijit─â, S─â-╚Ťi fie calea floare ╚Öi urma ├«nflorit─â. ALECSANDRI, P. A. 180.
R├ëPLIC─é, replici, s. f. 1. R─âspuns (care comenteaz─â sau combate cele spuse anterior de altcineva); ripost─â. A da o replic─â. Ôľş Ap─âsa pe cuv├«ntul ┬źspecial─â┬╗, cu un drept care nu admitea replic─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 49. Se g├«ndea la o replic─â zdrobitoare, nu-i venea nimic ├«n minte ╚Öi se enerva. REBREANU, R. I 224. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â replic─â = la care nu se mai poate r─âspunde; definitiv. N-am umor s-ascult dasc─âlii; r─âspunsul meu ar fi f─âr─â replic─â. NEGRUZZI, S. III 155. ÔŚŐ Expr. A fi tare ├«n replici = a g─âsi prompt r─âspunsul cel mai potrivit ├«ntr-o discu╚Ťie. (Jur.) A vorbi ├«n replic─â = a r─âspunde (├«n cursul unor dezbateri) comb─ât├«nd afirma╚Ťiile ╚Öi atacurile p─âr╚Ťii adverse. 2. Por╚Ťiune din rolul unui actor, constituind un r─âspuns la cele spuse de partenerul s─âu. Un rol de dou─â duzini de replici ├«l ╚Ťinuse prizonier la teatru toat─â seara. C. PETRESCU, C. V. 48. Vine actul al patrulea; replica se apropie. CARAGIALE, O. III 7. ÔÖŽ Partea final─â a unei fraze sau a unei tirade, pe care o roste╚Öte pe scen─â un actor ╚Öi care arat─â interlocutorului s─âu momentul c├«nd trebuie s─â ia cuv├«ntul. ÔÇô Pl. ╚Öi: replice (SEBASTIAN, T. 177).
replic├í (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 r├ęplic─â
r├ęplic─â (re-pli-) s. f., g.-d. art. r├ęplicii; pl. r├ęplici
replic├í vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. r├ęplic, 3 sg. ╚Öi pl. r├ęplic─â
r├ęplic─â s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. r├ęplicii, pl. r├ęplici
REPLICÁ vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
RÉPLICĂ s. 1. v. ripostă. 2. (ARTE PLAST.) copie, reproducere. (~ a unui tablou.)
REPLIC├ü vb. I. tr. A da o replic─â; a r─âspunde. [P.i. r├ęplic. / < fr. r├ępliquer, it., lat. replicare].
R├ëPLIC─é s.f. 1. R─âspuns (la un alt r─âspuns); r─âspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris. ÔÖŽ Ceea ce are de spus un actor dup─â ce interlocutorul s─âu a terminat de vorbit. ÔÖŽ F─âr─â replic─â = definitiv; a vorbi ├«n replici = a r─âspunde ├«n cursul unor dezbateri, comb─ât├ónd afirma╚Ťiile ╚Öi atacurile p─âr╚Ťii adverse. ÔÖŽ (Jur.) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de p├ór├ót. ÔÖŽ R─âspuns dat de o voce sau de un instrument ├«ntr-un duet, ├«ntr-un ter╚Ťet etc. 2. Copie a unui original executat─â de autor. 3. Mulaj al unui corp ob╚Ťinut prin depunerea pe suprafa╚Ťa acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. [Pl. -ci, -ce. / < fr. r├ęplique, it. replica].
REPLIC├ü vb. tr. a da o replic─â; a r─âspunde, a riposta. (< fr. r├ępliquer)
R├ëPLIC─é s. f. 1. r─âspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripost─â. 2. ceea ce are de spus un actor dup─â ce interlocutorul s─âu a terminat de vorbit. ÔÖŽ f─âr─â ~ = definitiv. ÔŚŐ (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de p├ór├ót. 3. r─âspuns dat de o voce sau de un instrument ├«ntr-un duet, ter╚Ťet etc. 4. reproducere a unei opere de art─â, executat─â chiar de autor. ÔŚŐ (arheol.) copie veche. 5. mulaj al unui corp ob╚Ťinut prin depunerea pe suprafa╚Ťa acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slab─â) a unui cutremur de p─âm├ónt. (< fr. r├ęplique, lat. replica)
A REPLIC├ü r├ęplic tranz. A r─âspunde printr-o replic─â; a riposta; a reac╚Ťiona. /<fr. r├ępliquer
R├ëPLIC─é ~ci f. 1) R─âspuns scurt ╚Öi prompt ├«n contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripost─â. ÔŚŐ F─âr─â ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare ├«n ~ci a g─âsi repede r─âspunsurile cele mai potrivite ├«n cursul unei convorbiri (├«n contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie r─âspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. R─âspuns al unei p─âr╚Ťi la cele sus╚Ťinute de cealalt─â parte ├«ntr-un proces. 4) Oper─â de art─â, care reproduce originalul ╚Öi este executat─â de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. r├ęplique, lat. replica
replicà v. a da o replică.
replic─â f. ultima vorb─â ce zice un actor ├«ntrÔÇÖun dialog ├«nainte ca ├«ntrevorbitorul s─âu s─â ia cuv├óntul: a da replica (= fr. r├ęplique).
*repl├şc, a -├í v. intr. (lat. r├ę-plico, -plic├íre, a ├«ndoi ├«n apo─ş; fr. r├ępliquer. V. plec, aplic). R─âspund, ob─şectez, ripostez: soldatu trebu─şe s─â asculte f─âr─â s─â replice. V. tr. NÔÇÖa replicat nimic.
*r├ęplic─â f., pl. e ╚Öi ─ş (it. r├ęplica, fr. r├ęplique. V. su-plic─â). R─âspuns, ob─şec╚Ťiune: avocat tare ├«n replic─â. R─âspunsu pe care un actor ├«l d─â altu─ş actor c├«nd joac─â: a da replica.
REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
REPLICĂ s. răspuns, ripostă, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui, i-a dat ~ cuvenită.)
r├ęplic─â s. f. ÔÖŽ 1. (art─â) Copie, reproducere a unui original ÔŚŐ ÔÇ×Statuile respective urmeaz─â s─â fie ├«nlocuite cu replici ├«n curs de realizare ├«n atelierele din Londra ale lui British Museum, unde se de╚Ťin mulaje ale originalelor [...]ÔÇŁ Sc. 23 X 76 p. 5; v. ╚Öi R.l. 15 XII 80 p. 6. ÔÖŽ 2. (geol.) ÔŚŐ ÔÇ×[Cutremurele] au fost urmate de replici ├«n general slabe, replici care s-au ├«nregistrat ╚Öi de aceast─â dat─â ├«n noaptea de 4 spre 5 martie.ÔÇŁ Sc. 6 III 77 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Replicile ÔÇô mi╚Öc─âri tectonice ulterioare acestor seisme de mare ad├óncime ╚Öi foarte puternice ÔÇô apar la scurt interval, ├«n succesiune, av├ónd o mic─â intensitate.ÔÇŁ Sc. 10 III 77 p. 5. ÔŚŐ ÔÇ×├Än urma principalului cutremur ├«nregistrat duminic─â diminea╚Ť─â au avut loc replici cu intensitate de peste 5 grade pe scara Mercalli p├ón─â ├«n diminea╚Ťa zilei de 16 aprilie.ÔÇŁ Sc. 17 VI 77 p. 6; v. ╚Öi R.lit. 16 VI 77 p. 8 (sensul 1 din fr. r├ęplique, engl. replica; DEX, DN3 ÔÇô sensul 1)

Replica dex online | sinonim

Replica definitie

Intrare: replic─â
replic─â substantiv feminin
  • silabisire: -pli-
Intrare: replica
replica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-