Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 714645:

*repercutéz v. tr. (fr. répercuter, d. lat. repercútere, a arunca înapoĭ. V. percusiune). Răsfrîng, arunc înapoĭ (sunetu). V. refl. Ecou se repercuta din deal în deal. Fig. Acest strigăt se repercută în toată românimea.

Repercutare dex online | sinonim

Repercutare definitie