Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 436797:

REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].

Repent dex online | sinonim

Repent definitie