Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru repejune

REPEJ├ÜNE, repejuni, s. f. (├Änv.) Iu╚Ťeal─â, repeziciune. ÔÇô Repede + suf. -iune.
REPEJ├ÜNE, repejuni, s. f. (├Änv.) Iu╚Ťeal─â, repeziciune. ÔÇô Repede + suf. -iune.
REPEJ├ÜNE s. f. (├Änvechit ╚Öi regional) Repeziciune, iu╚Ťeal─â. Diomede ├«n fug─â urma repejunea L─âncii prin oastea din fa╚Ť─â. MURNU, I. 225. Ei trec ├«n repejune pe r├«uri f─âr─â pun╚Ťi. EMINESCU, O. I 98. ÔÇô Variante: r─âpegi├║ne (CREANG─é, P. 251), repegi├║ne (HOGA╚ś, M. N. 222, ALECSANDRI, S. 11) s. f.
repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni
repej├║ne s. f., g.-d. art. repej├║nii; pl. repej├║ni
REPEJ├ÜNE s. v. grab─â, iu╚Ťeal─â, rapiditate, repezeal─â, repeziciune, vitez─â, zor.
repejune s. v. GRABĂ. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZEALĂ. REPEZICIUNE. VITEZĂ. ZOR.

Repejune dex online | sinonim

Repejune definitie

Intrare: repejune
repejune substantiv feminin