repaus definitie

21 definiții pentru repaus

REPAÓS s. n. v. repaus.
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.
REPAÓS s. n. v. repaus.
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp în raport cu alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare, specifică unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.
REPÁOS s. n. v. repaus.
REPÁUS, repausuri, s. n. (Și în forma repaos) Stare în care e întreruptă orice funcție sau activitate; odihnă; liniște. Statul pune apoi la dispoziția scriitorilor... case de repaus și de muncă. SAHIA, U.R.S.S. 192. Din chaos doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. EMINESCU, O. I 177. Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Expr. (Mil.) Pe loc repaus! v. loc (I 1). ♦ Răgaz. (Atestat în forma regională răpaos) Ștefan se folosi de acel scurt răpaos, spre a zidi... mănăstirea Războieni. ARHIVA, R. I 117. ♦ (Fiz.) Stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului considerat și punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. – Variante: (regional) răpáos, răpáus (SBIERA, P. 61), repáos s. n.
repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri
repáus s. n. (sil. -pa-us), pl. repáusuri
REPÁUS s. 1. v. somn. 2. v. odihnă. 3. v. pauză. 4. v. astâmpăr.
REPÁUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Repaus ≠ mișcare
REPÁUS s. n. 1. lipsă de mișcare; inactivitate. 2. liniște (sufletească), calm. 3. moarte. (< lat. repausum)
REPÁUS ~uri n. 1) Întrerupere temporară a unei activități; odihnă; răgaz; recreație; pauză. * Pe loc ~! formă de comandă, folosită în timpul unor exerciții militare sau sportive, indicând luarea unei poziții mai libere. 2) Perioadă de timp cât durează o astfel de întrerupere. 3) filoz. Moment al mișcării, având, în raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemișcare relativă. 4) fiz. Stare a unui corp în timpul căreia nu se schimbă poziția lui față de un sistem de referință. 5) Moarte concepută ca odihnă veșnică. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum
repaos n. odihnă.
1) răpáus și (maĭ des) -páos n., pl. urĭ (lat. *repausum orĭ subst. verbal d. a răpăusa. V. paus). Vechĭ. Odihnă. Azĭ (neol. după lat. repausare, fr. repos orĭ it. riposo) repaus și (maĭ rar) -paos: a da soldaților repaus după un marș.
*repáos, V. repaus.
repáus, V. răpaus.
REPAUS s. 1. dormit, odihnă, somn, (arg.) soileală. (După o oră de ~ s-a sculat.) 2. odihnă, răgaz, (pop.) preget, zăbavă, (înv. și reg.) odihneală, paos, răzbun, (înv.) răposare, răsuflare, răsuflu. (Nu și-a permis o clipă de ~.) 3. pauză. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 4. astîmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.)
repaus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.
REPAUS (REPAOS) (*lat. repausum) s. n. 1. (FIZ.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu-și modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 2. (FIZIOL.) Suspendare temporară a unei activități, care are rolul de a reface capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism (ex. r. fizic, r. intelectual); odihnă. 3. (ZOOT.) R. mamar = intervalul de timp de la încheierea unei lactații (încetarea mulsului) până la următoarea fătare a vacilor și a oilor. Durata r. m. la vaci este în medie de 50-60 de zile, putând varia în funcție de tipul de producție (lapte sau carne), vârstă, starea de întreținere etc. Respectarea r. m. condiționează într-o măsură importantă capacitatea productivă a femelei la viitoarea lactație, precum și dezvoltarea viitorului făt.
repáus, repausuri s. n. 1. Odihnă, inactivitate; (înv.) răposare; p. ext. somn. ♦ (Înv.) Odihnă de veci. 2. Liniște sufletească; calm, tihnă. ♦ (Adesea determinat prin „de veci, veșnic” etc.) Moarte; (înv.) răposare. [Var.: repáos s. n.] – Din lat. repausum.

repaus dex

Intrare: repaus
repaos
repaus substantiv neutru
  • silabisire: -pa-us