Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru reostat

REOST├üT, reostate, s. n. Aparat care serve╚Öte la reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] ÔÇô Din fr. rh├ęostat.
REOST├üT, reostate, s. n. Aparat care serve╚Öte la reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] ÔÇô Din fr. rh├ęostat.
REOST├üT, reostate, s. n. Aparat care are o rezisten╚Ť─â electric─â put├«nd fi variat─â continuu ╚Öi care serve╚Öte la reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric. ÔŚŐ Reostat de excita╚Ťie = reostat prin care se regleaz─â curentul de excita╚Ťie al unei ma╚Öini electrice. Reostat de pornire = reostat prin care se reduce curentul cerut de un motor electric ├«n perioada de pornire ╚Öi de accelerare ╚Öi care serve╚Öte ╚Öi la reglarea vitezei.
!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte
reostát s. n. (sil. re-; mf. -stat), pl. reostáte
REOST├üT s.n. Aparat pentru modificarea intensit─â╚Ťii curentului ├«ntr-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rh├ęostat, cf. gr. rh├ęos ÔÇô curent, statos ÔÇô care st─â].
REOST├üT s. n. aparat pentru reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric ├«ntr-un circuit. (< fr. rh├ęostat)
REOST├üT ~e n. fiz. Aparat pentru reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rh├ęostat
reostat n. rezisten╚Ť─â electric─â variabil─â dup─â voin╚Ť─â ╚Öi care, pus─â ├«ntrÔÇÖun circuit, permite a varia intensitatea curentului.
REO- ÔÇ×scurgere, curent, circula╚ŤieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. rheo-, ein ÔÇ×a curgeÔÇŁ > fr. rh├ęo-, engl. id., germ. id., it. reo- > rom. reo-. Ôľí ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., metod─â de explorare a arterelor periferice, bazat─â pe ├«nregistrarea varia╚Ťiilor conductibilit─â╚Ťii electrice; ~baz─â (v. -baz─â), s. f., intensitate minim─â a unui curent galvanic, capabil s─â produc─â excita╚Ťia unui ╚Ťesut viu; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme care tr─âiesc ├«n toren╚Ťi ╚Öi p├«raie; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., urm─ârire a varia╚Ťiilor de conductibilitate a unui curent alternativ ├«n timpul revolu╚Ťiei cardiace; ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care formeaz─â p├«raie repezi; ~fili (v. -fil1), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre organisme) Care prefer─â apele curg─âtoare. 2. s. m. pl., Pe╚Öti care depun icrele ├«n curentul apelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc ├«n apele repezi din mun╚Ťi; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care evit─â apele repezi de munte; ~forez─â (v. -forez─â), s. f., fenomen reologic de antrenare spontan─â a particulelor ├«n suspensie spre mijlocul conductei, la curgerea unui fluid; ~glif (~glif─â) (v. -glif), s. n., urm─â pe fa╚Ťa inferioar─â a straturilor de gresii, care reprezint─â mulajul unor scurgeri de n─âmol pe fundul bazinului de sedimentare; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat pentru ├«nregistrarea unei curbe de curent sau de tensiune; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare a modului ├«n care se face circula╚Ťia s├«ngelui ├«n anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza varia╚Ťiilor electrice ale acestora; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., curb─â care reprezint─â varia╚Ťiile electrice ale anumitor organe; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â curgerea lent─â a materiei ╚Öi deformarea ├«n timp a corpurilor solide sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor aplicate asupra lor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnic─â a m─âsur─ârii m─ârimilor care caracterizeaz─â un material cu propriet─â╚Ťi reologice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru m─âsurarea propriet─â╚Ťilor reologice ale materialelor; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., transformare a diferitelor forme de animale sau de plante sub influen╚Ťa apelor curg─âtoare repezi; ~nom (v. -nom1), adj., (despre leg─âturile sistemelor de puncte materiale) care variaz─â ├«n timp, ├«ns─â dup─â o lege independent─â de for╚Ťele care ac╚Ťioneaz─â ├«n cadrul sistemelor de puncte; ~pexie (v. -pexie), s. f., fenomen prezentat de unele solu╚Ťii coloidale care, prin curgere lent─â sau printr-o agitare slab─â, ├«╚Öi m─âresc viscozitatea ╚Öi rezisten╚Ťa la deformare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se constat─â prezen╚Ťa unui curent electric; ~stat (v. -stat), s. n., aparat folosit la reglarea intensit─â╚Ťii curentului electric din circuite; ~tactic (v. tactic), adj., (despre organisme) care se deplaseaz─â spre curen╚Ťii de ap─â; sin. reotropic; ~taxie (v. -taxie), s. f., curbare a organelor vegetale acvatice ├«n sensul curentului de ap─â ├«n care acestea tr─âiesc; sin. reotropism; ~tropic (v. -tropic), adj., reotactic*; ~xen (v. -xen), adj., (despre o vie╚Ťuitoare) care tr─âie╚Öte ├«n apele cu curen╚Ťi slabi.

Reostat dex online | sinonim

Reostat definitie

Intrare: reostat (pl. -e)
reostat pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: re-; mf. -stat
Intrare: reostat (pl. -uri)
reostat pl. -uri