reostat definitie

10 definiții pentru reostat

REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care are o rezistență electrică putînd fi variată continuu și care servește la reglarea intensității curentului electric. ◊ Reostat de excitație = reostat prin care se reglează curentul de excitație al unei mașini electrice. Reostat de pornire = reostat prin care se reduce curentul cerut de un motor electric în perioada de pornire și de accelerare și care servește și la reglarea vitezei.
!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte
reostát s. n. (sil. re-; mf. -stat), pl. reostáte
REOSTÁT s.n. Aparat pentru modificarea intensității curentului într-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rhéostat, cf. gr. rhéos – curent, statos – care stă].
REOSTÁT s. n. aparat pentru reglarea intensității curentului electric într-un circuit. (< fr. rhéostat)
REOSTÁT ~e n. fiz. Aparat pentru reglarea intensității curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rhéostat
reostat n. rezistență electrică variabilă după voință și care, pusă într’un circuit, permite a varia intensitatea curentului.
REO- „scurgere, curent, circulație”. ◊ gr. rheo-, ein „a curge” > fr. rhéo-, engl. id., germ. id., it. reo- > rom. reo-. □ ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., metodă de explorare a arterelor periferice, bazată pe înregistrarea variațiilor conductibilității electrice; ~bază (v. -bază), s. f., intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme care trăiesc în torenți și pîraie; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., urmărire a variațiilor de conductibilitate a unui curent alternativ în timpul revoluției cardiace; ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care formează pîraie repezi; ~fili (v. -fil1), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre organisme) Care preferă apele curgătoare. 2. s. m. pl., Pești care depun icrele în curentul apelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în apele repezi din munți; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care evită apele repezi de munte; ~foreză (v. -foreză), s. f., fenomen reologic de antrenare spontană a particulelor în suspensie spre mijlocul conductei, la curgerea unui fluid; ~glif (~glifă) (v. -glif), s. n., urmă pe fața inferioară a straturilor de gresii, care reprezintă mulajul unor scurgeri de nămol pe fundul bazinului de sedimentare; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat pentru înregistrarea unei curbe de curent sau de tensiune; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare a modului în care se face circulația sîngelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă variațiile electrice ale anumitor organe; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază curgerea lentă a materiei și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor aplicate asupra lor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., transformare a diferitelor forme de animale sau de plante sub influența apelor curgătoare repezi; ~nom (v. -nom1), adj., (despre legăturile sistemelor de puncte materiale) care variază în timp, însă după o lege independentă de forțele care acționează în cadrul sistemelor de puncte; ~pexie (v. -pexie), s. f., fenomen prezentat de unele soluții coloidale care, prin curgere lentă sau printr-o agitare slabă, își măresc viscozitatea și rezistența la deformare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se constată prezența unui curent electric; ~stat (v. -stat), s. n., aparat folosit la reglarea intensității curentului electric din circuite; ~tactic (v. tactic), adj., (despre organisme) care se deplasează spre curenții de apă; sin. reotropic; ~taxie (v. -taxie), s. f., curbare a organelor vegetale acvatice în sensul curentului de apă în care acestea trăiesc; sin. reotropism; ~tropic (v. -tropic), adj., reotactic*; ~xen (v. -xen), adj., (despre o viețuitoare) care trăiește în apele cu curenți slabi.

reostat dex

Intrare: reostat (pl. -e)
reostat pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: re-; mf. -stat
Intrare: reostat (pl. -uri)
reostat pl. -uri