REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: -ri-en-] – Re1- + orienta.

REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientá vb. (sil. re-o-ri-en-), ind. prez. 1 sg. reorientéz, 3 sg. și pl. reorienteáză

REORIENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pron. re-o-ri-en-. / cf. fr. réorienter].

REORIENTÁ vb. tr., refl. a (se) orienta într-o nouă direcție; a (se) readapta. (< fr. réorienter)

A REORIENTÁ ~éz tranz. A face să se reorienteze. [Sil. re-o-] /re- + a orienta

A SE REORIENTÁ mă ~éz intranz. A se orienta într-o nouă direcție. [Sil. re-o-] /re + a se orienta

reorientá vb. refl. I A se orienta într-o nouă direcție ◊ „K.G.B.-ul se reorientează [...] atenția agenților sovietici s-a deplasat acum de la secretele militare la informațiile cu caracter economic, științific și tehnologic.” R.l. 5 XI 91 p. 5 (din re- + orienta; cf. fr. réorienter; DEX-S)