REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

REORDONÁNȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. – Din fr. réordonnancer.

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reordonanțéz, 3 sg. și pl. reordonanțeáză

reordonanțáre s. f. (sil. re-or-) ordonanțare

REORDONANȚÁ vb. I. tr. A ordonanța din nou. [Cf. fr. réordonnancer].

REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța].

REORDONANȚÁ vb. tr. a ordonanța din nou. (< fr. réordonnancer)