REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. și pl. reocúpă

REOCUPÁ vb. v. recuceri.

REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reocúp. / cf. fr. réoccuper].

REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)

A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper

reocupà v. a ocupa din nou.

*reocúp, a -á v. tr. (re și ocup). Ocup ĭar.

REOCUPA vb. a recîștiga, a recuceri, a relua, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul asediat.)