RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Faptul de a renunța; părăsire (a unui gînd, a unei activități etc.). S-a simțit stînjenit cînd ai dat cu ochii de el... și a avut un zîmbet de oboseală și renunțare. PAS, Z. I 305. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți. E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. EMINESCU, O. I 117.