RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitént adj. m., pl. reniténți; f. sg. reniténtă, pl. reniténte

RENITÉNT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

RENITÉNT, -Ă adj. Care prezintă renitență. [< fr. rénitent, cf. lat. renitens].

RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens)

renitent adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.