remunerație definitie

12 definiții pentru remunerație

REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Retribuție, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Retribuție, plată; remunerare. Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. XVI.
remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)
remuneráție s. f. (sil. -ți-e), art. remuneráția (sil. -ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (sil. -ți-i-)
REMUNERÁȚIE s. 1. v. salariu. 2. v. plată.
REMUNERÁȚIE s.f. (Liv.) Retribuție, plată, remunerare. [Gen. -iei, var. remunerațiune s.f. / cf. fr. rémuneration, lat. remuneratio].
REMUNERÁȚIE s. f. retribuție, plată, remunerare. (< fr. rémunération, lat. remuneratio)
REMUNERÁȚIE ~i f. Plată în bani acordată unui angajat pentru prestarea unei munci; salariu, retribuție; leafă. [G.-D. remunerației; Sil. -ți-e] /
remunerați(un)e f. răsplată.
*remunerațiúne f. (lat. remuneratio, -ónis). Răsplată. Leafă. Onorar. – Și -áție.
REMUNERAȚIE s. 1. leafă, retribuție, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. plată, remunerare, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)

remunerație dex

Intrare: remunerație
remunerație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e