Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
5 definiții pentru remușcător
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. Nevinovații și suavii trandafiri... m-au torturat... ca o amintire remușcătoare. GALACTION, O. I 58.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
remușcătór adj. m. mușcător
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Remușcător dex online | sinonim
Remușcător definitie
Intrare: remușcător
remușcător adjectiv
