22 definiții pentru remontă
REMONTÁ, remontez, vb. I.
1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc.
2. Refl. și
tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze.
3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din
fr. remonter. REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma
cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din
fr. remonte. REMONTÁ, remontez, vb. I.
1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc.
2. Refl. și
tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze.
3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din
fr. remonter. REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma
cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din
fr. remonte. REMONTÁ, remontez, vb. I.
Tranz. 1. (Cu privire la o fabrică, o instalație etc.) A monta din nou. ♦
Refl. A-și reveni, a se redresa.
2. A procura cai necesari armatei.
REMÓNTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.
remontá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
remonteáză remóntă s. f.,
g.-d. art. remóntei; pl. remónte remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. și pl. remonteáză REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora. REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦
tr., refl. (
Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou.
2. A procura cai pentru armată. [< fr.
remonter].
REMÓNTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus.
remont, fr.
remonte, germ.
Remonte].
REMONTÁ vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalație). 2. a procura cai pentru armată. II. tr.,
refl. (
fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr.
remonter)
REMÓNTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr.
remonte)
A REMONTÁ ~éz tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter A SE REMONTÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter REMÓNTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte remontă f. cai furnisați pentru cavalerie:
un transport de remontă (= fr.
remonte).
*remóntă f., pl.
e (fr.
remonte, subst. verbal d.
remonter, a sui ĭar călare. V.
montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ:
remonta anuluĭ trecut. remonta vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI. Remontă dex online | sinonim
Remontă definitie
Intrare: remontă
remontă substantiv feminin
Intrare: remonta
remonta verb grupa I conjugarea a II-a