remontă definitie

2 intrări

22 definiții pentru remontă

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.
REMONTÁ, remontez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o fabrică, o instalație etc.) A monta din nou. ♦ Refl. A-și reveni, a se redresa. 2. A procura cai necesari armatei.
REMÓNTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.
remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză
remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte
remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. și pl. remonteáză
remóntă s. f. montă
REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.
A remonta ≠ a demonta
REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].
REMÓNTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte].
REMONTÁ vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalație). 2. a procura cai pentru armată. II. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr. remonter)
REMÓNTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr. remonte)
A REMONTÁ ~éz tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter
A SE REMONTÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter
REMÓNTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte
remontă f. cai furnisați pentru cavalerie: un transport de remontă (= fr. remonte).
*remóntă f., pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui ĭar călare. V. montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ: remonta anuluĭ trecut.
remonta vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

remontă dex

Intrare: remontă
remontă substantiv feminin
Intrare: remonta
remonta verb grupa I conjugarea a II-a