remarcă definitie

23 definiții pentru remarcă

REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque.
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
REMÁRCĂ, remarce, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. – Din fr. remarque.
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă.
remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă
remárcă s. f., g.-d. art. remárcii; pl. remárci
remarcá vb., ind. prez. 1 sg. remárc, 3 sg. și pl. remárcă
remárcă s. f., g.-d. art. remárcei; pl. remárce
REMARCÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoaște. 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. v. afirma.
REMÁRCĂ s. v. părere.
REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer].
REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque].
REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)
REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque)
A REMARCÁ remárc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer
A SE REMARCÁ mă remárc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifestările lor) A se distinge prin anumite trăsături; a se evidenția; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a străluci. /<fr. remarquer
REMÁRCĂ ~ce f. Observație cu caracter explicativ; enunț care conține un comentariu; notă. [G.-D. remarcei] / fr. remarque
remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.
*remárc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă.
*remárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (fr. remarque. V. marcă). Observațiune, băgare de samă: a face o remarcă. V. notă.
REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.)
REMARCĂ s. considerație, considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie. (Cîteva ~ asupra...)

remarcă dex

Intrare: remarcă (pl. -e)
remarcă pl. -e
Intrare: remarcă (pl. -i)
remarcă pl. -i
Intrare: remarca
remarca verb grupa I conjugarea I