REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanént adj. m., pl. remanénți; f. sg. remanéntă, pl. remanénte

REMANÉNT, -Ă adj. Care rămâne, care persistă. ◊ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitației inițiale. [< fr. rémanent].

REMANÉNT, -Ă adj. 1. care prezintă remanență (1). 2. (despre un deșeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)

REMANÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ține de remanență; propriu remanenței. /<fr. rémanent