RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut (de la o persoană iubită sau de la o personalitate de seamă) și păstrat ca o amintire scumpă. V. vestigiu. Ce rană dureroasă aveam să-i scormonesc cu aceste relicve ale mortului, pe care i le aduceam în buzunarul meu! C. PETRESCU, S. 162. ◊ Fig. Bietul bătrîn... biata relicvă, peste a cărei ochi anii își lăsase paianjenitele cortine, apărea adus ca un specimen rar de longevitate. ANGHEL, PR. 62. 2. (De obicei la pl.) Moaște. – Variantă: relícvie, relicvii (NEGRUZZI, S. I 214), s. f.

RELÍCVIE s. f. v. relicvă.

relicvie f. moaște.

*relíchie f. (lat. reliquia și de ordinar la pl.: reliquae). Resturĭ sfinte, moaște. – Ob. relicvie, după germ. reliquie, ceĭa ce nu e în spiritu latin, nicĭ românesc.