Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru reintroduce

REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Re1- + introduce.
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a băga, a face să intre din nou.
reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús
reintrodúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc
REINTRODÚCE vb. III. tr. A introduce ceva din nou. [P.i. reintrodúc. / < re- + introduce, după fr. réintroduire].
REINTRODÚCE vb. tr. a introduce (ceva) din nou. (după fr. réintroduire)
A REINTRODÚCE reintrodúc tranz. A introduce din nou. /re- + a introduce

Reintroduce dex online | sinonim

Reintroduce definitie

Intrare: reintroduce
reintroduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a