Definiția cu ID-ul 714427:
*régulă f., pl.
e ca
virgule, maĭ bine de cît
ĭ (lat.
régula, d.
régere, a dirija. V.
riglă, răgulă, dirijez). Modu cum trebuĭe să lucrezĭ, să facĭ ceva, să te porțĭ:
regulă de purtare, regulă de politeță. Ordine, disciplină:
în această școală e mare regulă. Principiŭ, lege, sistemă, metodă, dreptar:
după toate regulele arteĭ. Statutele unuĭ ordin religios catolic:
regula sfîntuluĭ Francisc. Aritm. Operațiune, mod de a lucra cu numerele:
regula adunăriĭ, scăderiĭ, înmulțiriĭ și împărțiriĭ. Regula de treĭ. V.
treĭ. Cu regulă, cu rînduĭală, în ordine:
a lucra cu regulă (loc. adj.
om cu regulă).
De regulă, de obiceĭ, de ordinar:
acest om se îmbată de regulă. În regulă, de-a binele, realmente:
s’aŭ bătut în regulă (loc. adj.
bețiv în regulă).
Regulă dex online | sinonim
Regulă definitie