REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pune în ordine, a aranja, a orîndui, a regula; a lua măsuri cu privire la... Înalta oblăduire... deocamdată se mulțumește a regularisi vitele. ODOBESCU, S. II 38. Să vedeți cum și-au regularisit el fieștecare ceas a zilii. DRĂGHICI, R. 148. ♦ Refl. A se pregăti, a se prepara. S-au pogorît îndată... ca să se regularisească spre apărare. DRĂGHICI, R. 166. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pedepsi pe cineva, a pune la punct pe cineva. Regularisiți-l și pe acest trîntor ce s-au vîrît în stupul Academiei ieșane. ALECSANDRI, S. 12.

REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei; orînduire, aranjare. Regularisirea de cheltuieli, venituri, Cu totul o lăsase pe sama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235.

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. regulariseáscă

regularisíre s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

REGULARISÍ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.

REGULARISÍRE s. v. aranjare, orânduire, reglementare, stabilire.

regularisì v. fam. a pune la cale, a învăța minte pe cineva. [Derivat din regulà printr’un intermediar grec modern].

*regularisésc v. tr. (d. a regula cu sufix ngr.). Pe la 1848. Azĭ iron. Regulez.

regularisi vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.

regularisire s. v. ARANJARE. ORÎNDUIRE. REGLEMENTARE. STABILIRE.