Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru regret

REGR├ëT, regrete, s. n. P─ârere de r─âu cauzat─â de pierderea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de o nereu╚Öit─â sau de s─âv├ór╚Öirea unei fapte nesocotite; p. ext. remu╚Öcare, c─âin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. regret.
REGRET├ü, regr├ęt, vb. I. Tranz. A sim╚Ťi un regret, a fi cuprins de p─ârere de r─âu; p. ext. a avea remu╚Öc─âri, a se c─âi. ÔÇô Din fr. regretter.
REGR├ëT, regrete, s. n. P─ârere de r─âu cauzat─â de pierderea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de o nereu╚Öit─â sau de s─âv├ór╚Öirea unei fapte nesocotite; p. ext. remu╚Öcare, c─âin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. regret.
REGRET├ü, regr├ęt, vb. I. Tranz. A sim╚Ťi un regret, a fi cuprins de p─ârere de r─âu; p. ext. a avea remu╚Öc─âri, a se c─âi. ÔÇô Din fr. regretter.
REGR├ëT, regrete, s. n. P─ârere de r─âu, cauzat─â de pierderea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de o nereu╚Öit─â sau de s─âv├«r╚Öirea unei fapte nesocotite; remu╚Öcare. ├Änt├«lni ochii lui Varga, ├«ntreb─âtori, dar str├«nse din umeri, cu fa╚Ťa m├«hnit─â de regrete. REBREANU, P. S. 123. Ora╚Öele sub ochii-mi le v─âd z─âc├«nd de-a r├«ndul, ╚śi unul dup─â altul, mai repede ca g├«ndul... Se ╚Öterg, f─âr─â s─â-mi lase vreo urm─â de regret. MACEDONSKI, O. I 52. Valuri de regrete surde o n─âv─âleau din toate p─âr╚Ťile. Sufletul i se umplea de ├«ntuneric, ochii de lacrimi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 299. ÔŚŐ (Poetic) Trei petunii sub╚Ťirele Farmec d├«nd regretelor Stau de vorb─â ├«ntre ele: ÔÇô Ce ne facem, fetelor? TOP├ÄRCEANU, B. 48. ÔŚŐ Loc. adv. Cu tot regretul = regret├«nd mult, cu mult─â p─ârere de r─âu. E cam larg ├«n spete, i-o spun cu tot regretul. MACEDONSKI, O. I 167.
REGRET├ü, regr├ęt, vb. I. Tranz. A sim╚Ťi un regret, a fi cuprins de p─ârere de r─âu (pentru o fapt─â), a-i p─ârea r─âu (dup─â ceva sau dup─â cineva); a se c─âi. Ast─âzi am regretat sprijinul pe care i l-am dat. DUMITRIU, N. 36. Acum regret ╚Öi mai mult desp─âr╚Ťirea noastr─â. SADOVEANU, Z. C. 77. Regret albia-╚Ťi frumoas─â, Amaradie iubit─â, Regret piscurile tale coperite de p─âduri. MACEDONSKI, O. I 9. Nu poate cineva dec├«t a regreta activitatea ├«n darn cheltuit─â at├«tor oameni laborio╚Öi! NEGRUZZI, S. I 341. ÔŚŐ Absol. Regret, dar nu ╚Ötiu s─â dansez, declar─â umilit... Gu╚Ť─â. C. PETRESCU, C. V. 196. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit) regretez (ALEXANDRESCU, M. 72).
regr├ęt (re-gret) s. n., pl. regr├ęte
regret├í (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regr├ęt─â
regr├ęt s. n. (sil. -gret-), pl. regr├ęte
regret├í vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regr├ęt, 3 sg. ╚Öi pl. regr├ęt─â
REGR├ëT s. c─âin╚Ť─â, mustrare, poc─âin╚Ť─â, remu╚Öcare, p─ârere de r─âu, (rar) peniten╚Ť─â, poc─âial─â, (├«nv.) ├«nfr├óngere, pocaianie, (fran╚Ťuzism ├«nv.) repentir. (Sim╚Ťea un sincer ~ pentru cele f─âcute.)
REGRETÁ vb. 1. v. căi. 2. (înv. și pop.) a plânge. (Își ~ păcatele.)
REGRÉT s.n. Părere de rău; remușcare. [Pl. -te. / < fr. regret].
REGRET├ü vb. I. tr. A-i p─ârea r─âu, a avea remu╚Öc─âri, a se c─âi. [P.i. regr├ęt. / < fr. regretter].
REGR├ëT s. n. p─ârere de r─âu; remu╚Öcare, c─âin╚Ť─â. (< fr. regret)
REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)
REGR├ëT ~e n. P─ârere de r─âu cauzat─â de o nereu╚Öit─â sau de s─âv├ór╚Öirea unei fapte reprobabile; remu╚Öcare; c─âin╚Ť─â. /<fr. regret
A REGRET├ü regr├ęt 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i p─ârea r─âu; a se c─âi. 2. tranz. (fapte sau ac╚Ťiuni) A ├«ndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter
regret n. p─ârere de r─âu.
regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală.
1) *regr├ęt n., pl. e (fr. regret). P─ârere de r─â┼ş, ├«ntristare, nepl─âcere p. o perdere: v─şa╚Ťa e un ╚Öir de regrete ╚Öi de speran╚Ťe, a exprima regrete pentru moartea unu─ş amic.
2) *regr├ęt, a -├í v. tr. (fr. regretter, d. got. greton, isl. grata, engl. greet, a se v─â─şta). ├Äm─ş pare r─â┼ş, simt ├«ntristare p. ce─şa ce nu ma─ş pot avea sa┼ş p. ce─şa ce am f─âcut: a regreta moartea unu─ş amic, perderea unor ban─ş, o gre╚Öal─â.
REGRET s. c─âin╚Ť─â, mustrare, poc─âin╚Ť─â, remu╚Öcare, p─ârere de r─âu, (rar) peniten╚Ť─â, poc─âial─â, (├«nv.) ├«nfr├«ngere, pocaianie, (fran╚Ťuzism ├«nv.) repentir. (Sim╚Ťea un sincer ~ pentru cele f─âcute.)
REGRETA vb. 1. a se căi, a se pocăi, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (~ pentru cele făcute.) 2. (înv. și pop.) a plînge. (Își ~ păcatele.)
REGRET. Subst. Regret, p─ârere de r─âu, mustrare (de cuget, de con╚Ötiin╚Ť─â), remu╚Öcare, repro╚Ö; c─âin╚Ť─â, poc─âin╚Ť─â, poc─âial─â (rar), poc─âire, pocaianie (├«nv.), peniten╚Ť─â (livr.). ├Äntristare, triste╚Ťe, durere, ├«ndurerare, am─âr─âciune, m├«hnire, obid─â (pop.). Adj. Regretat. Regretabil, de regretat, vrednic de regretat. Remu╚Öc─âtor (rar). Poc─âit. ├Äntristat, ├«ndurerat, am─âr├«t, m├«hnit, obidit (├«nv. ╚Öi pop.), obidos (├«nv.). Vb. A regreta, a sim╚Ťi un regret, a-i p─ârea r─âu, a fi cuprins de p─ârere de r─âu, a avea remu╚Öc─âri, a avea mustr─âri de con╚Ötiin╚Ť─â, a-l mustra (pe cineva) cugetul (con╚Ötiin╚Ťa); a se mustra, a se dojeni, a-╚Öi face repro╚Öuri, a-╚Öi repro╚Öa; a se c─âi; a se poc─âi, a-╚Öi smulge p─ârul din cap, a-╚Öi mu╚Öca buzele (de p─ârere de r─âu), a-╚Öi pune cenu╚Ö─â ├«n cap, a-╚Öi mu╚Öca limba, a se da cu capul de pere╚Ťi; a-╚Öi exprima regretul, a-i pl├«nge (cuiva) de mil─â, a depl├«nge, a deplora (rar). A cere scuze, a cere iertare, a-╚Öi prezenta scuzele. A se ├«ntrista, a se ├«ndurera, a se am─âr├«, a se m├«hni, a se obidi (├«nv. ╚Öi pop.). Adv. Cu regret, cu tot regretul, cu p─ârere de r─âu; (├«n mod) regretabil. V. durere, lamentare, mil─â, triste╚Ťe.

Regret dex online | sinonim

Regret definitie

Intrare: regret
regret substantiv neutru
  • silabisire: -gret-
Intrare: regreta
regreta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -gre-