REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hîrtiile intrate și ieșite dintr-o instituție.

registratoáre s. f., g.-d. art. registratoárei; pl. registratoáre

registratór s. m., pl. registratóri

registratoáre s. f., g.-d. art. registratoárei; pl. registratoáre

registratór s. m., pl. registratóri

REGISTRATÓR s. înregistrator, (înv.) condicar.

REGISTRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Înregistrator. [Cf. lat. registrator, it. registratore, germ. Registrator, fr. régistrateur].

registrator m. cel ce înregistrează.

*registratór m. (rus. germ. registátor, it. registratóre). Înregistrator, acela care înregistrează.

REGISTRATOR s. înregistrator, (înv.) condicar.