REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernămînt în care un stat este condus de un rege; monarhie. La 1830, se aprinde la Paris revoluția burgheză, care avea să izgonească pentru totdeauna din Franța regalitatea reacționară. SADOVEANU, E. 199.

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalitáte s. f., g.-d. art. regalității; pl. regalități

REGALITÁTE s. v. monarhie.

REGALITÁTE s.f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalità, cf. fr. royauté].

REGALITÁTE s. f. 1. caracter regal³. 2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, după fr. royauté)

REGALITÁTE ~ăți f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie; regalism. /rege + suf. ~itate

regalitate f. demnitate de rege.

*regalitáte (d. regal; fr. royauté). Demnitatea de rege: a aspira la regalitate. Regiĭ: munificențele regalitățiĭ.

REGALITATE s. (POLITICĂ) monarhie. (~ a fost abolită.)