regalitate definitie

12 definiții pentru regalitate

REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernămînt în care un stat este condus de un rege; monarhie. La 1830, se aprinde la Paris revoluția burgheză, care avea să izgonească pentru totdeauna din Franța regalitatea reacționară. SADOVEANU, E. 199.
regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți
regalitáte s. f., g.-d. art. regalității; pl. regalități
REGALITÁTE s. v. monarhie.
REGALITÁTE s.f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalità, cf. fr. royauté].
REGALITÁTE s. f. 1. caracter regal3. 2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, după fr. royauté)
REGALITÁTE ~ăți f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie; regalism. /rege + suf. ~itate
regalitate f. demnitate de rege.
*regalitáte (d. regal; fr. royauté). Demnitatea de rege: a aspira la regalitate. Regiĭ: munificențele regalitățiĭ.
REGALITATE s. (POLITICĂ) monarhie. (~ a fost abolită.)

regalitate dex

Intrare: regalitate
regalitate substantiv feminin